Toate problemele vietii sunt vazute ca fiind probleme sociale, iar suferinta, ca si alte exprimari ale vietii, trebuie vazuta holistic (bio-psiho-social) si in legatura cu personalitatea in intregul ei.
Ne exprimam suferinta in stransa legatura cu Interesul Social si prin modul in care intampinam Sarcinile Vietii: munca, prietenia, intimitatea, relatia cu noi insine si spiritualitatea.
Aproape toate fricile si slabiciunile rezulta din frica de izolare, sentimentul de a fi in afara grupului, de a fi separat. Pentru a ne crea sentimentul de apartenenta, facem o lista de conditii sau de “numai daca”. Acestea devin absolute. Pierderea lor este devastatoare. Pierderea sistemului nostru de suport este resimtita ca o dizabilitate (incapacitate). Mentinerea credintei ca nu putem rezolva problemele vietii fara acest sistem de suport creeaza anxietate. Negarea dreptului de a avea acest suport creeaza furie.
Scopurile fictive se bazeaza pe perceptia noastra in legatura cu ceea ce credem ca ne va oferi un sentiment puternic de apartenenta si contin ideea de “numai daca”. Acestea sunt legate de “atitudinile fata de viata” ale lui Adler ( conducator/dominant, obtinator, evitant, util social). De exemplu: “Numai daca “ pot fi vazut puternic tot timpul voi fi acceptat (dominant). “Numai daca” cineva intordeauna o sa-mi ofere suport am sa ma simt conectat ( obtinator). “Numai daca” toata lumea este calma/fericita orice s-ar intampla pot supravietui (evitant)
“C”- urile cruciale (Bettner si Lew). Acest model construit pe “atitudinile” lui Adler identifica urmatoarele nevoi umane de baza: Conectat, Capabil, sa simti ca tu Contezi, Curaj. Toate acestea sunt serios afectate de o pierdere majora. Procesul suferintei (care nu este complexa) tinteste catre implinirea constructiva a acestor nevoi.
Doliul este un proces natural. Poate sa fie dificil, dar nu reprezinta o problema in sine. Devine o problema daca schimbarea si adaptarea sunt continue.
Dependenta creeaza rigiditate si inseamna ca adaptararea devine o lupta. Cooperarea si cresterea interesului social ofera flexibilitate, care permite schimbarea si pregatirea pentru noi riscuri. Creste adaptarea la altii si o implinire a Sarcinilor Vietii.
Cele 5 stadii descrise de Elisabeth Kubler- Ross
Kubler-Ross a dezvoltat un model in legatura cu procesul prin care treceau oamenii care urmau sa moara. Adeasea, aceste stadii au fost intelese sau folosite gresit ca model pentru toate pierderile:
- Negarea si izolarea: amorteala
- Furia: dorinta puternica fata de ceva ce nu mai este, insotita de revolta, invidie, resentimente, de ce eu?
- Negocierea: de exemplu, sa faca un targ cu Dumnezeu: daca as mai trai macar un an m-as purta bine…
- Depresia
- Acceptarea: reluarea provocarilor vietii
Cele 4 stadii ale lui Bolby si Parkers
- Amorteala, soc, negare – sentimentul de ireal
- Dorinta puternica si protest: tristete, plans, anxietate, vina, un sentiment alprezentei celui decedat ca protest fata de moarte.
- Disperare, dezorganizare, neajutorare
- Reorganizare- despartirea de persoana care a murit
Cele 4 sarcini ale lui William Worden
- Sa accepte realitatea pierderii
- Sa asimileze durerea pierderii
- Sa se adapteze unei lumi in care nu mai este cel decedat
- Sa gaseasca o conexiune durabila cu decedatul in interiorul noii vieti.
“Suferinta fiecarei persoane este precum suferinta tuturor persoanelor; si suferinta fiecarei persoane este precum suferinta altcuiva si suferinta fiecarei persoane este precum suferinta nici unei alte persoane.
Legaturi durabile: Suferinta ca proces ce dureaza toata viata
(Klass, Silverman, Nickman)
Suferinta nu este anormala, ci este ceva cufundat de-a lungul vietii si este mereu prezenta la un anumit nivel. Persoanele indoliate mai degraba continua relatia, nu renunta la ea, continua legatura lor cu decedatul prin amintiri, vise si un sentiment al prezentei sale. Lucrul cu suferinta cere o imensa cantitate de energie: prin urmare, are o durata mare in timp. Suferinta nu este o munca in ideea de a uita, ci un process de neutralizare a fiecarei sperante si amintiri.
Gasirea Sensului si Reconstructia ( Neimeyer)
Gasirea sensului este un proces important prin care trece persoana indoliata, care este implinit in primul rand prin povesti si intamplari din viata. Persoana indoliata are nevoie sa-si redefineasca sinele si sa invete din nou modalitati de a se integra in lume fara prezenta celui decedat.
Intrebarile cheie sunt:
“Cum va arata viata mea acum?”,
“Ce a insemnat viata celui decedat?”,
“ Cum pot sa ma simt in siguranta intr-o lume aca asta?”,
“Cine sunt eu acum, cand a aparut aceasta pierdere?”
“Cum invat sa ma adaptez din nou acestei lumi?”
Modelul procesului dual allui Margaret Stroebe ( Stroebe si Schut)
Avem nevoie sa suferim, dar avem nevoie si sa fim distrasi si sa ne intoarcem la modul nostru “normal” de viata. Oscilarea intre suferinta si distragere este normal si necesara pentru o adaptare optima de-a lungul timpului si este influentata de factori personali, familiali si culturali.
Oamenii oscileaza intre o orientare catre pierdere atunci cand revad si experimenteaza aspecte ale relatiei cu decedatul si o orientare catre refacere cand dau curs sanselor vietii, noilor roluri si identitati si ideii de a se misca mai departe. “Negarea” si evitarea, cand nu sunt extreme, sunt benefice, pentru ca persoana are nevoie de remitere fata de durerea necontenita.
Everyday life experience
Loss-oriented Restoration oriented
Grief work ———–> attending to life changes Intrusion of grief <————- doing new things/ distraction from grief Breaking bonds/ ties/relocation —————> denial/ avoidance of grief Denial/avoidance of restoration changes ————— > new roles/ identities/ relationships
Stroebe si Schut 1999
Modele de suferinta Intuitive si Instrumentale
Aceste modele sunt un continuum- fiecare persoana este unica si poate imbina modelul intuitiv al suferintei cu cel instrumental:
Modele intuitive
Reactii afective puternice ( valuri de emotii puternice)
Expresii care oglindesc sentimentele ( ca o carte deschisa)
Modele Instrumentale
Mai mult gandind decat simtind ( interior, un proces tacut, o mai mica exprimare a emotiilor).
Fiind fizic, exprimand suferinta prin a face ceva (ex: nu am putut sa-mi “repar” fiul, dar pot repara gardul).
Raspunsuri disonante fata de pierdere
Provocarea celor suferinzi de a alege constant strategii adaptative care nu se potrivesc adevaratului lor mod de a suferi. Ex: Cei care sufera intuitiv se pot afla intr-o cultura a familiei unde se presupune ca ar trebui sa-si suprime sentimentele.
“C”-urile cruciale si pierderea ( Amy Lew si Betty Lou Bettner)
Conectat: cum apartin acum?
Capabil: cum ma pot baza pe mine?
Contez: cum pot sa fac ceva semnificativ si sa fiu necesar?
Curaj: cum pot fi rezilient si sa fac fata la ceea ce se intampla?
Sarcinile si scopurile suferintei dupa William Worden
Legatura dintre Interesul Social si C-urile cruciale
Sa accepti pierderea:
Cum pot sa dau sens vietii mele fara acea persoana? Cum ma redefinesc?
Cum pot CONTA?
Sa experimentezi durerea suferintei:
Cum pot sa trec peste toate emotiile suferintei care ma distanteaza de viata?
Cum ma pot CONECTA?
Sa te adaptezi vietii fara cel decedat:
Cum pot sa invat noi abilitati si moduri de viata?
Cum pot fi CAPABIL si sa imi gestionez viata?
Sa retragi energie din trecut si sa reinvestesti in relatii:
Cum ma pot indrepta din nou spre Interesul Social?
Cum pot sa am CURAJUL de a ma angaja din nou in viata?
Sarcinile vietii si pierderea ( Margaret Nimmo Smith)
Munca: Pot sa fac fata reinoarcerii la munca?
Cat de mult suport ofera munca? Cat timp sa fii departe de munca?
Pot sa muncesc (pentru prima data) ca sa se pot intretine/ sprijini familia?
Pot sa ma reintorc lalocul de munca?
Prietenia: Cum imi redefinesc rolul in societate?
Daca partenerul este cel care a murit, persoana poate sa nu doreasca sa iasa cu alte cupluri sau cuplurile sa vada acum persoana ca fiind o amenintare pentru ca este single.
Cuplurile de prieteni pot sa se retraga in parte si pentru ca invitatiile lor initiale au fost refuzate. De asemenea, in timp, prietenii pot presa persoana sa “treaca peste”.Conectarea sociala (interesul social) a persoanei poata sa scada rapid la inceputul perioadei de doliu, dar poate fi reconstruit in timp, doar ca probabil in alte directii.
Intimitatea/ Iubirea: Cum ma voi descurca acum, cand partenerul meu este mort?
Poate intimitatea sexuala fost o parte importanta a relatiei. Cum reactionez fata de pierderea fizica? ( Adesea, oamenii vor avea un sentiment fizic puternic al prezentei persoanei decedate).
De luat in calcul- daca exista suport in interiorul familiei sau este nevoie de suport puternic din partea altora? Sa observi ca toata familia sufera, dar in moduri diferite.Mai tarziu,poate sa apara dorinta de a incepe o noua relatie, dar sa interfereze cu stare de vinovatie/ lipsa loialitate fata de cel decedat.
Grija fata de sine: Cat de bine am grija de mine? Doarme,mananca,are grija de el insusi? Aceste lucruri pot fi dificile- ce rost are sa iti mai bati capul sau poate persoana vrea sa se alature decedatului. Are tendinta sa apeleze la alcool sau droguri pentru a-si “umple golul” lasat de pierdere? Probabil medicul va prescrie antidepresive care pot reduce durerea,dar procesul doliului trebuie sa se desfasoare in continuare. Sa speram ca va prescrie si psihoterapia/ terapia suportiva, pentru ameliorarea simptomelor/ starilor de depresie.
Spiritualitatea: Care este semnficatia acestei morti, de ce mi se intampla mie? Religia poate oferi suport si biserica poate oferi support emotional si practic. Iudaismaul,islamismul,hinduismul,toate au ritualuri legate de inmormantare, de cand trebuie familia sa comemoreze. La fel fac si crestinii ortodocsi. De asemenea, in perioada de doliu persoana isi poate pierde credinta si astfel doliul este dublu. In general, o persoana care se simte conectata prin intermediul credintei sau a unui sistem propriu de credinte poate avea un sens mai puternic al vietii si al mortii.