Tag Archives: psihoterapeut

Interdependenta, cheia longevității si armoniei in cuplu 

Posted on by Posted in Articole .

Printre cele mai importante lucruri care mențin o legătură sanatoasa si puternică intre partenerii de cuplu se numără

încrederea, angajamentul, intimitatea și compasiunea.

Un factor determinat si adesea neglijat ce ajuta la dezvoltarea armonioasa si maturizarea relatiei de cuplu este interdependenta.

Relatia interdependența

Interdependența echilibrează relația prin acordarea unei importanțe egale  partenerilor.

O relație interdependentă este aceea în care partenerii se apreciază reciproc și cooperează în toate modurile posibile pentru a menține stabilitatea si armonia in cuplu. Partenerii într-o astfel de relație sunt coindependenți,  nu codependenți, ceea ce înseamnă că tin cont intotdeauna de nevoile și dorințele celuilalt, nu numai de dorintele proprii.

Partenerii de cuplu isi înțeleg reciproc nevoile emoționale și fizice și le respectă fără a se judeca. Acest lucru face ca o relație de interdependență să fie puternică, echilibrată și dinamică.

De ce interdependența este sănătoasă într-o relație?

O relație de interdependență este definită de aspecte precum sprijinul reciproc, comunicarea clară și acordarea de spațiu personal reciproc. Aceste calități sunt necesare pentru ca o relație să supraviețuiască, ceea ce face din interdependență una dintre părțile semnificative ale unei relații romantice.

Într-o relație interdependentă, un partener știe ce își dorește celalalt. Partenerii nu se obligă unii pe alții să facă ceva ce nu le place și nici nu există multe dezacorduri. Interdependența crește nivelul de maturitate al partenerilor și elimină nevoia ca o persoană să se sacrifice sau să facă compromisuri pentru a o face fericită pe cealaltă.

Cum să construiti relatii bazate pe interdependenta:

1. Comunicare sănătoasă

Atunci când comunicarea este transparentă între cei doi parteneri și sunt stabilite prioritățile individuale, relația are sanse reale de succes.

Într-o relație interdependentă, ambii parteneri comunică intr-un mod asertiv. Vezi articolul anterior” Cei 4 calareti ai apocalipsei”

2. Stabiliți limite sănătoase:

Atunci când sunt stabilite limite sănătoase, ambii parteneri  au incredere și se simt confortabil unul cu celălalt dar si in lipsa partenerului. Stabilirea limitelor nu înseamnă limitarea sau restricționarea reciprocă. În schimb, înseamnă să fii transparent cu valorile, convingerile, limitele și dorințele tale și să trasezi linia cu privire la cât de mult poți face compromisuri sau ajustări pentru a dezvolta o relație mai puternică și mai sănătoasă.

3. Interese personale, Crestere si dezvoltare personala:

Fiecare individ are propriile dorințe, pe care le îndeplinește zilnic pentru un anumit timp. Într-o relație interdependentă, partenerii nu se agață unul de celălalt. Se bucură de singurătate și se pot reîntoarce cu ușurință când doresc, fără a se simți vinovați sau responsabili pentru fericirea celeilalte persoane.

De obicei, oamenii tind să uite sau să treacă cu vederea propriile nevoi si vise,  odată ce se îndrăgostesc; Să lucrezi asupra ta trebuie să fie paralel cu dezvoltarea relației tale. Acest lucru te va ajuta să devii o persoană mai bună.

4. Toleranta

Fricțiunea este inevitabilă atunci când doi indivizi unici cu cerințe și preferințe diferite se reunesc într-o relație. Dar a fi toleranți unul față de celălalt este ceea ce face relația interdependentă. A fi compasiv, răbdător și concentrat pe obiectivele comune îi va ajuta pe ambii parteneri să mențină echilibrul în relație.

5.Autenticitate si responsabilizare: Nu e recomandat să vă ascundeți sau să vă mințiți partenerul. Fiti autentic pentru a stabili o relație deschisă, bazata pe incredere. Acest lucru va consolida relatia si veti reusi să purtați conversații mai profunde.

6. Înțelegere si sustinere reciproca: Unul dintre elementele principale ale construirii unei relații este să-ți cunosti si sa iti înțelegi partenerul. Atunci când ii cunoasteti și stiti ce puteți oferi, nu mai lasati loc neintelegerilor.

O relație funcționează ușor atunci când partenerii lucrează împreună. Munca în echipă ajută la consolidarea forței și energiei într-o relație. Când partenerii de cuplu depun eforturi individuale, legătura dintre ei devine mai puternica si de durata.

Iată câteva exemple pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine cum functioneaza interdependenta intr-o relatie:

-Bărbatului îi place să călătorească, dar femeii îi place să-și petreacă timpul liber acasă. Într-o relație de interdependență, niciunul dintre ei nu-l obligă pe celălalt să facă nimic. Femeia îi oferă bărbatului libertatea de a călători singur sau cu prietenii. Iar bărbatul își lasă partenerul să se relaxeze acasă.

– Locul de muncă al unui partener le cere să lucreze într-un program strâns, aceștia fiind uneori la serviciu mai mult de 12 până la 16 ore pe zi. Iar celălalt  gestionează celelalte responsabilități fără să se plângă. Atunci când partenerii se sprijină reciproc fără să se supere sau să se plângă prea mult, relația devine una interdependentă.

7. Petreceți timp cu cei dragi: A fi într-o relație nu înseamnă că ar trebui să petreci întotdeauna timp cu partenerul tău. Acest tip de cerere pune multă presiune unul pe celălalt. Pentru a menține interdependența, ar trebui să aveți, de asemenea, relații sănătoase cu alte persoane din viața dvs., inclusiv membrii familiei, rudele și prietenii.

Dacă interdependența face o relație echilibrată, atunci ce este codependența? Și ce rol joacă într-o relație?

Interdependență vs. Codependență

O relație interdependentă funcționează pe sprijinul reciproc. Aceste caracteristici îi ajută pe parteneri să crească împreună. Pe de altă parte, relația de codependență se referă la control și putere. Astfel, relația nu este în echilibru. Un cuplu interdependent își împarte responsabilitățile și își înțelege nevoile celuilalt. Dar într-o relație de codependență, de obicei un partener este controlorul și celălalt cel controlat. Există dezechilibru.

Interdependența ajută la îmbunătățirea încrederii partenerilor, a stimei de sine, sentimentelor de siguranță emoțională și respect reciproc. Codependența se referă la concentrarea asupra propriei persoane decât asupra partenerului. O relație interdependentă permite individului să fie cine este, dar o relație codependentă le cere să se schimbe sau chiar să facă compromisuri pentru celălalt.

Prin urmare,  interdependenta este cheia potrivita pentru o crestere sanatoasa si o dezvoltare armonioasa a relatiei de cuplu

 

apaude ro.golflandusa

Bunavointa si generozitatea, bazele unei relatii sanatoase

Posted on by Posted in Articole .

După peste trei decenii de studii științifice, cercetătorii au concluzionat că relațiile fericite și durabile au la bază două ingrediente principale – bunăvoința și generozitatea, relatează Bussines Insider.

Dintre toate persoanele care se căsătoresc, numai trei mariaje din zece rămân sănătoase și fericite, a concluzionat psihologul Ty Tashiro în cartea sa, ”Science of Happily Ever After”.

Oamenii de știință sociali au început să studieze mariajele observându-le încă de la începutul crizei din 1970, atunci când majoritatea cuplurilor au început să divorțeze la o rată fără precedent.

Îngrijorați de impactul pe care aceste divorțuri l-ar putea avea asupra copiilor, psihologii au decis să ancheteze cuplurile dintr-un punct de vedere științific, aducându-le într-un laborator și încercând să determine care sunt ingredientele unei relații sănătoase și de lungă durată.

Era fiecare familie nefericită în felul ei, așa cum susținea Tolstoi, sau au toate relațiile eșuate ceva toxic în comun?

Psihologul John Gottman este unul dintre acei cercetători. În ultimele patru decenii, acesta a analizat, împreună cu o echipă de cercetători, câteva mii de cupluri.

Pe parcursul testelor, cercetătorii îi conectau pe cei doi parteneri ai cuplurilor la un detector de minciuni și îi rugau să vorbească despre relațiile lor. Lucrurile despre care cei doi trebuiau să vorbească se refereau la conflictele pe care le-au avut, cum s-au întâlnit sau despre amintirile pozitive pe care le-au împărtășit. În tot acest timp, aparatele măsurau indici precum bătăile inimii, transpirația sau circulația sângelui. La finalul testelor, cercetătorii trimiteau cuplurile acasă și le căutau peste șase ani pentru a vedea dacă acestea mai erau împreună.

Din datele pe care le-au obținut, Gottman a separat cuplurile în două grupuri majore: ”the masters” și ”the disasters”. Prima categorie, ”the masters”, au rămas fericiți împreună după șase ani, în timp ce a doua categorie, ”the disasters”, s-au despărțit sau pur si simplu au dezvoltat o nemulțumire cronică în privința mariajului lor.

Când cercetătorii au analizat datele adunate, au putut vedea clar care erau diferențele dintre ”the masters” și ”the disasters”.

”The disasters” arătau calmi în timpul interviurilor lor, dar psihologia lor, măsurată cu aparatul de minciuni, spunea o poveste diferită. Rata inimii lor era rapidă, glandele de transpirației erau active, și sângele le curgea rapid prin vene. După analizarea datelor s-a constatat că relația persoanelor care au fost active din punct de vedere psihologic în laborator s-a deteriorat rapid de-a lungul timpului.

Răspunsurile fizice ale ”dezastrelor” aveau semnele unor tensiuni psihologice – așa numita stare de ”luptă sau fugi”, sau frică – în relațiile lor. Iar o conversație în apropierea partenerului lor era, cel puțin pentru corpul lor, asemănătoare cu o confruntare cu un tigru.

Chiar și când vorbeau despre lucruri plăcute sau banale, aceștia erau pregătiți să atace sau să se protejeze împotriva unui atac. Acest lucru făcea ca inima celor doi să bată și mai tare și să devină mai agresivi unul cu altul.

De cealaltă parte, ”masters” arătau puține semne fizice în timpul discuțiilor. Erau calmi și conectați, arătând un comportament calm și afectiv, chiar și atunci când se certau. Dar nu era vorba despre faptul că prima categorie avea în mod natural un psihic mai bun decât al persoanelor din cea de-a doua categorie. Doar că își creaseră un mediu de încredere ce-i făcea să fie mai înclinați către cooperare și bunăvoință.

Încercând să înțeleagă cum poate prima categorie de persoane să creeze o cultură de respect și de iubire, Gottman a proiectat un nou studiu pe care l-a pus în aplicare în anii 1990.

Acesta a invitat 130 de cupluri proaspăt căsătorite ca să-și petreacă ziua împreună într-o locație retrasă și să facă lucruri normale, precum curățenia, discuția sau gătitul. În acest mediu, cercetătorii au făcut o descoperire importantă – atenția pe care persoanele și-o acordau.

În acest fel, Gottman a observat ”încercările” celor doi. De exemplu, când soția iniția o interacțiune punând o întrebare, nu se aștepta doar la un răspuns – ci la un semn de interes sau sprijin din partea soțului ei, sperând că ei se vor conecta printr-un obiect comun, cel puțin momentan.

Acum soțul avea o alegere. Putea să răspundă ”întorcându-se spre” ea sau putea să se ”întoarcă cu spatele la ea”, așa cum spune Gottman. Chiar dacă întrebarea în sine putea să pară banală, modul în care se răspunde la întrebare stabilește dacă partenerul recunoaște și respectă interacțiunea în sine.

Oamenii care se întorceau către partenerul lor arătau implicare, interes și sprijin față de ”încercarea” celui care iniția interacțiunea. Cei care nu făceau asta – cei care se îndepărtau – nu răspundeau sau le răspundeau într-un mod minim, și continuau ceea ce făceau. Iar unii dintre ei chiar răspundeau într-un mod ostil, precum ”încetează să mă mai întrerupi”.

Aceste interacțiuni aveau efecte profunde asupra sănătății relațiilor. Cuplurile care au divorțat după șase ani răspundeau la 33% din ”încercările” pe care le primeau. Cuplurile care au rămas împreună după șase ani aveau o rată de răspuns la încercări de 87%. în nouă din zece cazuri, aceștia răspundeau nevoilor partenerilor lor.

Observând aceste tipuri de interacțiuni, Gottman putea să prevadă, cu o precizie de 94% din cazuri, dacă partenerii studiați – săraci sau bogați, tineri sau bătrâni, cupluri care aveau copii sau nu – vor ajunge un dezastru, despărțiți sau nefericiți, sau vor avea succes împreună de-a lungul anilor. Multe dintre rezultate erau determinate de spiritul pe care îl aduceau cuplurile în relație.

Aduceau ei bunăvoință sau generozitate; sau aduceau dispreț, critică, și ostilitate ?

„Există un obicei al minții pe care maeștrii îl au”, a explicat Gottman. „Ei scanează mediul pentru lucrurile pe care le pot aprecia sau pentru care pot spune mulțumesc. Aceștia au ca scop să construiască această cultură de respect și de apreciere.Dezastrele scanează mediul social urmărind greșelile celuilalt”.

„Apoi nu e vorba doar despre scanarea mediului”, a adăugat Julie Gottman. „Este vorba despre scanarea partenerului urmărind lucrurile pe care le face. Despre scanarea partenerului urmărind ceva pentru care să-l respecți și pentru care să exprimi apreciere”.

Cercetătorii au descoperit că disprețul este factorul principal care destramă cuplurile. Oamenii care sunt concentrați pe a aduce critici pierd din vedere 50% din lucrurile pozitive pe care aceștia le fac și văd negativitate acolo unde nu este.

Oamenii care nu oferă partea bună – ignorându-și în mod intenționat partenerul sau răspunzându-i într-un mod minim – dăunează relației făcând persoana să se simtă lipsită de valoare, invizibilă, ca și cum n-ar fi acolo, și neapreciată. Iar oamenii care-și tratează partenerii cu dispreț și-i critică neconstructiv, nu omoară numai iubirea din relația lor, ci ucid de asemenea și abilitatea partenerului lor de a lupta împotriva virușilor sau a cancerului. A fi rău intenționat este un cerc al morții într-o relație.

De cealaltă parte, bunăvoința armonizează cuplurile. Cercetările independente au arătat că bunăvoința (împreună cu stabilitatea emoțională) este cel mai important factor al satisfacției și stabilității într-un mariaj. Bunăvoința face ca fiecare partener să înțeleagă că îi este acordată atenție, înțelegere, și că este iubit.

Acesta este felul în care funcționează bunăvoința și există foarte multe dovezi care arată că o persoană care este tratată cu bunăvoință sau care este martora unor gesturi de bunăvoință, va fi cu atât mai binevoitoare, ceea ce va provoca o spirală ascendentă de bunăvoință și generozitate.

De asemenea, există două moduri de a te gândi la bunăvoință. Te poți gândi la ea ca la o trăsătură de caracter fixă, pe care ori o ai, ori nu o ai. Sau te poți gândi la ea ca la un mușchi. La unii oameni, mușchii sunt mai puternici în mod natural decât la alții, dar dacă nu sunt, ei pot crește prin exercițiu. Maeștrii tind să se gândească la bunăvoință ca la un mușchi. Acești oameni înțeleg că trebuie să-l pună la muncă pentru a-l menține în formă. Cu alte cuvinte, ei știu că o relație bună necesită muncă serioasă.

 

Comoara din Interior ♥

Posted on by Posted in Articole .

 

Noua ne plac povestile, mai ales povestile cu talc, din care putem extrage atatea invataminte si care au puterea sa ne faca chiar si pentru o clipa mai buni, mai intelepti, mai iubitori si mai frumosi. O astfel de poveste frumoasa va aducem astazi si voua. Este ideala sa o cititi copiilor si sa porniti pe marginea ei discutii despre valori si trairi.

Zambet intelept

Adesea, omul trece prin viata gandindu-se ce are de facut, ce trebuie sa aleaga. Astfel si o tanara, in expeditiile ei prin lume, ghidata fiind de setea de cunoastere, intalneste intr-un bazar un negustor cu un zambet nemaintalnit de sincer si o sclipire de cunoastere in ochi uimitoare. Acesta, citindu-i firea volubila, curioasa, dar in acelasi timp melancolica si intrebatoare a fetei, scoate din traista lui ponosita doua borcane goale, etichetate simplu: Veselie si Cunoastere.

“Am cautat mult”, zice barbatul. “De cate ori m-am dedicat altor valori, am ajuns sa inteleg ca ceva imi lipseste. Eram corect, ajungeam frustrat, iubeam, ajungeam dezamagit si tot asa pana sa port cu mine tot timpul Veselia si Cunasterea. Borcanul asta cu veselie imi aminteste intotdeauna ca zambetul poate aparea aparent din nimic. Vezi tu, borcanul e gol, nu-s nebun, stiu ca e gol, dar ce simbolizeaza el pentru mine ma face sa deschid cel mai larg zambet si sa imbratisez viata cu inima plina de bunatate, altruism si speranta. Asa ajung sa eman prin toti porii energie pozitiva si astfel numai lucruri si ganduri bune se intorc la mine. Caci atunci cand esti vesel, dispar grijile, supararea, neajunsurile si rautatea.”

“Cunoasterea m-a facut dintotdeauna sa cresc. M-a ajutat sa ma inalt deasupra lucrurilor mici, superficiale si inutile care de cele mai multe ori ne definesc viata si ne trag in jos ca o ancora de plumb. Acest borcan imi va aduce aminte intodeauna ca sensuri nestiute are fiecare lucru aparent neinsemnat, fiecare firimitura de praf si fiecare frunza purtate de vant. Imi va aminti intotdeauna ca a-mi deschide ochii si mintea spre a cunoaste fel de fel de lucruri, nu face niciun rau. Ba dimpotriva, ma pregateste sa fac fata si sa ies cu fruntea sus din fata tuturor provocarilor vietii.”

Asadar, orice am alege in viata, oricarui scop si vis ne-am dedica existenta, sa nu uitam sa zambim si sa gandim. Omul intelept si vesel, pe langa faptul ca este capabil sa transforme orice in comoara, este el insusi o comoara.

In introducere spuneam ca puteti dezvolta subiectul povestii impreuna cu cei mici, dandu-le astfel sansa de a-si alege ei insisi propriile valori. Este o ocazie potrivita sa discutati, astfel, despre bine si rau, calitati si defecte, resurse personale, dorinte s.a.m.d. Daca ar fi sa alegeti, voi cum ati eticheta borcanele?