Alice Iliescu
  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

Author Archives: Alice

Reguli Minime in Psihoterapie

Posted on 14 June 2022 by Alice Posted in Uncategorized .

Programarea:

–          Ședințele de psihoterapie vor fi programate prin telefon, au o frecvență variabilă, stabilită de comun acord, de obicei o data sau de doua ori pe saptamana.

Reguli de desfășurare a ședințelor:

 –          Durata unei ședinte este de 70 minute. În ședințele de psihoterapie, psihoterapeutul și pacientul fac o echipă. Daca pacientul nu este cooperant, responsabil, implicat, atunci terapia nu își atinge scopul; Altfel, pacientu nu face decat sa se minta pe sine;

–          Dacă întârzii  la sedință, este posibil să nu fi motivat sau să eviți inconștient discutarea  problemelor cu care te confrunți.

–          Daca nu ajungi la ora stabilită de comun acord la o ședință,  sedința se va plăti integral, indiferent cât întârziați dvs. Daca se repeta, va trebui sa intrerupem terapia.

–          Dacă anulezi ședinta în aceeași zi, plătești acea ora de ședintă. Doar în cazuri excepționale (accident, deces etc.) nu plătești acea oră de ședință.

–          Dacă anulezi programarea din diverse motive, este recomandat să o faci cu cel puțin doua zile înainte. E de preferat să nu anulezi ședinta, există însă și excepții ( situații de urgență etc. ).

–          Dacă lipsești la 2-3 ședințe consecutiv, este bine să te întrebi, ce se întâmplă de nu “vrei” să vii la ședințe ? (ce blocaje sunt?), ce se petrece în inconștientul tău ? și să discutăm despre acestea.

–          Dacă lipsești la mai multe ședințe consecutiv va trebui să întrerupem terapia.

–          Dacă nu ai încredere în terapeut și tehnicile aplicate sau modul de lucru și dorești să întrerupi terapia sau dorești să începi alte ședințe cu un alt terapeut, poți alege acest lucru oricând cu condiția să îmi comunici decizia ta.

-Dacă nu efectuezi plata la ședința curentă, poate acesta este un semn că ai o problemă cu programarea finanțelor și este necesar de discutat în terapie.

În timpul desfășurării terapiei ai toată libertatea să fi sincer și să nu ocolești problemele cu care te confrunți.

Tu ca și pacient îți asumi responsabilitatea de a participa regulat și punctual la ședințele noastre și de a optimiza modul de utilizare a timpului petrecut împreună.

Durata terapiei :

 – Durata întregului proces de consiliere psihologica sau de psihoterapie nu este fixă, ea depinde de complexitatea problemei cu care te prezinți, dar și de de propriul dvs. ritm de înțelegere, analiză și acceptare a faptelor.

– Durata ședințelor este în general stabilită de la prima sau a doua ședință, ea poate fi prelungită sau scurtată în funcție de caz.

– A rezolva simptomul este una și a rezolva cauzele problemei dvs. este altceva. O terapie eficientă se adresează cauzelor, nu doar remiterii simptomelor.

– Cred că o terapie eficientă nu este aceea care are pe moment rezultate “spectaculoase”, ci în timp, rezultate durabile.

–  Ședințele de terapie se pot întrerupe la cererea pacientului, dar este recomandat sa stabilim impreuna/ de comun acord momentul incheierii.

 

Va asteptam cu drag!

Leave a comment .

Cum sa ne purtam cu persoanele dificile. Paranoia

Posted on 4 June 2022 by Alice Posted in Articole .

“Dragostea curata si suspiciunea nu pot locui impreuna”

Relationarea cu o persoana dificila este obositoare si frustranta, fie ca e vorba despre cineva din familie, despre un sef sau coleg de serviciu, colaborator sau o simpla cunostinta. Daca nu intelegem cum gandeste acea persoana, din ce categorie face parte si in ce fel vede realitatea diferit de noi, este putin probabil sa reusim sa comunicam si sa avem o relatie buna vreodata. In schimb, daca le intelegem modul de gandire si stim logica din spatele lui, putem sa-i abordam pe fiecare in cel mai potrivit mod, care sa ne ajute sa colaboram si sa evitam conflictele cu ei.

In mod cert, nu trebuie sa ne comportam la fel cu toti, pentru ca fiecare dintre ei gandeste si se comporta diferit, pornind de la anumite fixatii pe care le au si care tin de perspectiva lor asupra lucrurilor. Astazi descoperim ce se ascunde in spatele mintii paranoicului, cum percepe el lumea si cum este bine sa il abordam.

Personalitatea paranoica

Suspiciune

  • Ii suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rau intentionati in ceea ce il priveste.
  • Se protejeaza in permanenta, este foarte atent la ceea ce se petrece in jur, nu are incredere, este suspicios.
  • Pune la indoiala loialitatea altora, chiar a celor apropiati; este adesea gelos.
  • Cauta energic si in detaliu dovezi in sprijinul banuielilor sale, fara a tine seama de situatie in intregul ei.
  • Daca acest tip de personalitate se simte ofensata, este gata de represalii disproportionate.
  • Preocupat de propriile drepturi, ca si de problemele de prioritate.
  • Paranoicul este mereu banuitor, ii considera pe altii drept posibili dusmani si nu vrea sa-si expuna vreun puct vulnerabil in fata acestora.

Rigiditate

  • Se arata rational, rece, logic si rezista oricaror argumente ce vin din partea celorlalti.
  • Ii este greu sa manifeste tendinte ori emotii pozitive; nu prea are simtul umorului.
  • Interpreteaza evenimentele neplacute ca pe efecte ale unor acte rau-voitoare, chiar daca nu este cazul.
  • Ia totul personal, chiar si evenimente neutre, ce nu au legatura cu el.
  • Rigiditatea il ajuta sa aiba o mare putere de convingere.
  • Cand este vorba sa-si revendice drepturile, este de neclintit.

Cum percepe paranoicul lumea

Principala convingere a paranoicului este aceea ca lumea e un loc primejdios, ca el insusi e vulnerabil si, prin urmare, trebuie sa se protejeze. Axioma sa de baza ar putea fi: „Lumea e plina de oameni rau intentionati, care ma forteaza sa fiu in permanenta atent”. Paranoicul semana, oarecum, cu o masina ce are un sistem de alarma prost reglat si care se declanseaza la cea mai mica atingere.

In fata unei amenintari nestiute este mai anxios decat in fata uneia bine identificate, ce poate fi combatuta. Se simte usurat cand descopera un dusman, pentru ca acest lucru ii confirma propria teorie despre lume. Are nevoie de dusmani pentru a se simti linistit in banuiala lui, de unde si tendinta de a-i cauta si a-si verifica suspiciunile. In general, paranoicul sfarseste prin a avea dreptate. Fiind ostil si banuitor, el va starni ura oamenilor care, obositi de comportamentul lui vor incerca, poate, sa-i faca rau, iar el va gandi victorios: „Aveam dreptate sa fiu neincrezator”.

Multi dintre marii dictatori din istorie au fost paranoici, cel mai bun exemplu fiind Stalin. Acestia au fost, in general paranoici agresivi si megalomani, numiti si „paranoici de lupta”. Exista insa multe persoane care prezinta doar cateva dintre trasaturile paranoicilor si care ies la lumina mai ales in situatii stresante. Ei mai sunt denumiti „personalitati senzitive” si manifesta o forma mai discreta de paranoia.

Paranoicul ia totul in tragic, se supara de la glume nevinovate si accepta cu greu criticile. Poate uneori sa nu-si asume responsabilitatea greselilor pe care le face, invinovatind mai degraba pe altii pentru o situatie negativa.

Cand paranoia devine o maladie

Rareori un paranoic cere ajutor si tratament, pentru ca el se considera perfect normal. Totusi cand intra in conflicte si fac cate o depresie, sau se simt abandonati, acestia simt nevoia sa vorbeasca si cer ajutorul unui medic. Consilierea psihologica este destul de dificila, deoarece este greu sa-i castigi increderea paranoicului. Se pot administra si tratamente medicamentoase, dar unii paranoici raman neschimbati chiar si in urma ajutorului specializat.

Cand paranoicul depaseste atat stadiul neincrederii excesive, cat si pe cel al interpretarii eronate, el traieste ceea ce se numeste „delir de persecutie”. Aceste stari exacerbate dispar prin tratament si consiliere mai repede decat trasaturile personalitatii paranoice.

Pentru ca un om sa fie diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip paranoic, el trebuie sa prezinte urmatoarele semne:

  • sa fie constant convins ca oamenii il mint sau il inseala intr-un fel sau altul
  • mereu preocupat daca oamenii sunt loiali si de incredere
  • nu poate avea incredere in altii de frica sa nu fie tradat
  • interpreteaza gresit replici sau evenimente neutre, ca fiind amenintatoare pentru el
  • resentimente pe termen lung la adresa altora, despre care crede ca il ameninta sau il insulta
  • percepe actiunile si vorbele oamenilor ca pe atacuri la adresa lui si de aceea riposteaza
  • presupune mereu ca partenerul de viata este infidel.

Cauzele care duc la paranoia

Paranoia este un simptom care apare in mai multe boli psihice (schizofrenia) si tulburari mentale si neurologice (atac cerebral, dementa, Parkinson, Alzheimer), dar si in comportamentul unor oameni sanatosi mental, care au doar anumite fixatii.

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la paranoia, insa se crede ca urmatorii factori ar putea declansa episoade paranoice.

  • Ereditatea
  • Loviturile la cap
  • Dezechilibre chimice in creier (ca cele provocate de administrarea de metamfetamine)
  • Depresia si anxietatea (care pot face ca omului sa i se para totul nesigur, sau ca ar fi atacat)
  • Situatiile extrem de stresante
  • Tradarea increderii in copilarie
  • Evenimente traumatizante neasteptate (pierderea jobului, pierderea unei persoane dragi)
  • Consumul anumitor medicamente (medicamente corticosteroidiene, unele medicamente anti-HIV, antidepresive, etc.)
  • Consumul de droguri (alcool, cocaina, marijuana, ecstasy, amfetamine).

Avantajele pe care le aduce o persoana paranoica

Intr-un grup, sau intr-o echipa, un paranoic poate fi folositor, chiar daca este si dificil. Gratie neincrederii, el nu poate fi luat prin surprindere si evita capcanele si tradarile. Putina paranoia ajuta in joburi ca politist, judecator, sau functionar public, prin faptul ca esti inflexibil in aplicarea legii. Ajuta, de asemenea, cand trebuie sa stii cum sa-ti aperi drepturile intr-un conflict, sau cand trebuie sa faci fata unor adversari abili si primejdiosi (daca lucrezi in politie, la vama, etc.).

Cum sa ne comportam cu persoanele paranoice

  • Sa ne exprimam limpede motivele si intentiile. Paranoicul are tendinta de a-si imagina ca vrem sa-i facem rau si de aceea mesajele noastre nu trebuie sa lase loc interpretarii. Daca trebuie sa-l critici, fii limpede, ferm, clar, descrie-i precis comportamentul lui care te deranjeaza si ce sa faca in situatii similare („I-ai cerut sefului sa-ti incredinteze acest dosar, fara sa-mi spui si asta ma supara. Data viitoare as prefera sa ma anunti mai intai.”). Nu-i aduce critici evazive si amenintatoare („Nu mai merge asa. Nu se mai poate lucra cu tine. Data viitoare nu te mai baza pe mine”).
  • Sa respectam convenientele. Daca dai mana cu un paranoic, de exemplu, si te uiti in alta parte, el nu o va considera drept impolitete si neatentie, ci batjocura si dispret fata de el. Cand ai de a face cu un paranoic, nu-l lasa sa astepte, raspunde-i rapid la mesaje, evita sa-l intrerupi cand vorbeste, fii politicos. Nu e vorba sa devii umil sau excesiv de binevoitor, caci ai parea in ochii lui nesincer si ar putea crede ca urzesti ceva prin spatele lui.
  • Sa mentinem un contact regulat cu el (ea). Daca poti pastra distanta fara parere de rau fata de un paranoic, fa-o. Dar daca imprejurarile nu te lasa (poate e un membru al familiei, coleg, sef, vecin), cauta sa ai un contact regulat cu el, dar nu prea apropiat. Vorbiti pe teme neutre, insa nu il evita, pentru ca va crede ca il urasti, sau ca ti-e frica de reactia lui la un rau pe care probabil ca i l-ai facut, dar inca nu l-a descoperit (De exemplu, l-a certat seful, iar tu il eviti de cateva zile, deci tu trebuie sa fii cel care l-a turnat). Paranoicul tese scenarii imaginare, care pot fi evitate, sau rescrise daca nu te arati ostil sau nelinistit.
  • Sa facem referiri la legi si la regulamente. Paranoicul se crede un om care respecta legea si vrea doar dreptatea; are chiar o fascinatie pentru legi si regulamente si o atractie pentru procedurile juridice. Cunoaste, in general, legile si regulamentele si stie sa le foloseasca in avantajul lui, deci nu te aventura intr-un domeniu pe care nu il cunosti, sau consulta un specialist daca e cazul.
  • Sa le lasam unele mici victorii, dar sa ne gandim bine care. Pentru a-si mentine echilibrul, paranoicul are nevoie de victorii. Este important sa ii cedezi in punctele care ti se par neesentiale, dar nu si in ce ti se pare important. Daca il privezi cu totul de aceste succese, ii amplifici furia. La serviciu, lasa-ti colegul paranoic sa-si atribuie ce considera ca i se cuvine de drept si nu te dezavantajeaza. Dar daca depaseste limita pe care ai impus-o, arata-i acest lucru.
  • Sa ne cautam aliati in alta parte. Daca e vorba despre o echipa, putem cere sfatul si sprijinul celorlalti colegi care se confrunta cu acelasi paranoic. Insa uneori am putea sa nu obtinem acel sprijin, mai ales daca respectivii colegi au mai avut conflicte cu el. Relatia cu un paranoic este foarte obositoare si poate sa se transforme oricand intr-un camp de lupta, daca nu reusim sa evitam acest lucru si sa intelegem felul lui de a gandi si actiona.

Nerecomandat in relatia cu un paranoic

  • Sa renunti la a lamuri neintelegerile. Paranoicul este obositor si ai putea fi tentat sa renunti la a explica sau justifica. Trebuie sa clarifici lucrurile, in primul rand pentru interesul tau, dar si pentru a-i da sansa de a se schimba si a-si reconsidera si modifica viziunea pesimista asupra relatiilor umane. In tot acest timp, daca respectiva conjunctura permite, ia mai bine asupra ta raspunderea pentru acea neintelegere, decat sa o arunci asupra paranoicului, pentru a reusi sa-l destinzi si sa-l faci mai deschis discutiei. Pe de alta parte, nu incerca sa-l faci sa recunoasca faptul ca e suparat pe tine (ar insemna sa recunoasca si ca a gresit suparandu-se). Asigura-l doar de bunele tale intentii, ca ai observat ca situatia nu ii convine si ca nu vrei sa strici relatia cu el, pentru a intelege ca nu-i esti dusman.
  • Sa le ataci imaginea pe care o au despre sine. Prin faptul ca sunt indarjiti si par rau intentionati, ne determina sa vrem sa-i insultam si sa ne certam cu ei. Este mai bine, insa, sa rezistam acestei tentatii, deoarece le-am creste agresivitatea, pornirile violente, dorinta de a ne invinge, de a ne domina si le-am intari convingerile gresite ca ceilalti le vor raul si ca nu merita sa aiba incredere in ei.
  • Sa comiti greseli. La munca, daca un paranoic va crede ca ii esti adversar, nu va pierde nici o ocazie pentru a te ataca. Se va folosi de cea mai mica greseala, stangacie, neatentie a ta si in baza lor te va acuza, sau chiar te va da in judecata, daca e cazul. Arata-i doar ce este impecabil. In prezenta lui fii atent la ce vorbesti sau, mai bine nu spune prea multe.
  • Sa-i barfesti, caci vor afla. Cum paranoicul este hipersensibil la adversari ipotetici si vrea neaparat sa-si confirme banuielile, va sti intotdeauna ca l-ai barfit. In plus, daca afla un adversar de-al tau ca l-ai barfit pe paranoic, se va folosi de potentialul acestuia de a-ti face rau si ii va povesti, mai mult sau mai putin denaturat, ceea ce ai spus despre el.
  • Sa discutati politica. In discutiile despre politica, daca parerile difera, conversatia se poate schimba usor in controversa, ceea ce nu este de dorit cu un paranoic. Acesta, daca nu isi apara opiniile pana la capat, se considera invins.
  • Sa devii tu paranoic. Cu o persoana paranoica este bine sa iei putina distanta, sa-i lasi ceva mai mult spatiu si sa incerci sincer sa lamuresti o neintelegere, pentru a dezamorsa un conflict care pluteste in aer. Trebuie sa eviti sa reactionezi ca el (sa te enervezi la culme, sa continui cearta din nimic, sau sa treci la atac), ceea ce nu e simplu, pentru ca acest gen de om te aduce la capatul puterilor. Intr-un anumit fel, paranoicul ne face si pe noi sa fim putin paranoici.

Cum sa ne comportam in unele cazuri particulare

Daca paranoicul este seful tau: schimba-ti locul de munca sau simuleaza ca esti angajat loial.

Daca este cineva apropiat: apeleaza la un psiholog pentru a te sfatui si a te ajuta.

Daca iti este coleg sau colaborator: inainte de a merge mai departe, consulta un avocat bun si tine cont de toate aceste detalii legate de persoanele paranoice.

Cum sa-ti manifesti furia in fata unui paranoic

Spune-i: „M-am saturat de pretentiile tale”, sau „Ma faci sa spun mereu acelasi lucru”. Trebuie sa-i critici comportamentul, nu persoana.

Nu-i spune: „Esti un idiot!”, sau „Ar cam fi cazul sa te tratezi!”, pentru ca i-ai aduce o ofensa persoanei, iar paranoicul va considera inadmisibil si va riposta disproportionat.

Semnele ca eu sunt o persoana paranoica

  •  Nu-mi place sa se glumeasca pe seama mea.
  • Deja am stricat definitiv relatiile cu mai multe persoane, deoarece mi se parea ca acestea nu se comportau normal fata de mine.
  • Sunt sceptic in privinta celor pe care tocmai i-am cunoscut.
  • Se intampla adesea sa am mai multi dusmani decat imi pot inchipui.
  • Cand se intampla sa spun cuiva un secret, mi se face apoi teama ca acesta sa nu foloseasca impotriva mea ceea ce i-am marturisit.
  • Mi se reproseaza ca as fi neincrezator.
  • Cred ca pentru a o scoate la capat, in viata trebuie sa fii dur si inflexibil.
  • Cand cineva imi arata ca ma apreciaza, eu ma gandesc ca nu vrea decat sa obtina ceva de la mine.
  • Ma gandesc deseori la toti cei pe care i-as pedepsi pentru faptele lor.
  • Chestionarul acesta ma face sa ma simt prost.

Este esential sa ne facem si noi aceasta autoanaliza, nu doar sa cautam alte persoane care se incadreaza in categoria paranoicilor. Fiecare dintre noi am putea avea in modul de gandire si in comportament tendinte spre una sau mai multe dintre aceste paradigme. In timp ce ii intelegem pe altii, putem de asemenea sa corectam propria tendinta de a exagera intr-o directie sau alta ca tipar de gandire sau comportament.

In acelasi timp, acest ultim subtitlu ne arata nu doar enumerarea succinta a trasaturilor paranoicului, ci ne ajuta sa privim totul din unghiul personal, sa observam cum se vad lucrurile prin ochii paranoicului. In acest fel ne dam seama mai usor daca suntem sau nu paranoici.

 

Surse: Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, Mind Disorders, Wise Geek

Leave a comment .
Tags: dificila, fixatie, incredere, paranoica, psihoza, sususpiciune, tulburare .

Vindecarea ranilor emotionale

Posted on 31 May 2022 by Alice Posted in Articole .

“Ranile sufletului sunt mult mai periculoase şi mai numeroase decât cele ale trupului”

 

 

 

Lise Bourbeau identifica 5 rani fundamentale  care ne impiedica sa fim noi insine si care fac parte din lectia noastra evolutiva de viata. Prin constientizarea acestora, autoarea sustine ca ne putem elibera de multa suferinta fizica si emotionala, pasind pe drumul vindecarii si evolutiei personale.

Aceste rani se activeaza in perioada copilariei, moment in care noi ne cream niste masti specifice care devin parte a personalitatii noastre, spre a evita sa retraim aceste suferinte in viitor. Dintre aceste rani, cel putin doua devin dominante de-a lungul vietii noastre si sunt reactivate, pe rand sau simultan, in diverse situatii ce tin de interactiunea cu ceilalti.

Aceste masti sunt in numar de 5 si corespund celor cinci rani emotionale pe care noi le-am trait in copilarie:

– Rana de RESPINGERE – masca acestei rani este FUGARUL

– Rana de ABANDON – masca acestei rani este DEPENDENTUL

– Rana de UMILINTA – masca acestei rani este MASOCHISTUL

– Rana de TRADARE – masca acestei rani este DOMINATORUL

– Rana de NEDREPTATE – masca acestei rani este RIGIDUL

Pentru a se intelege mai usor cum functioneaza rana emotionala, putem face o analogie si  sa o comparam cu o rană fizică pe care o porti de mult timp, fara a face nimic pentru a o vindeca. E ca si cum tu preferi sa iti ascunzi sub ceva aceasta rana fizica pentru a nu se vedea, insa ea exista, o simti, te deranjeaza, te doare. Acelasi lucru este si cu ranile emotionale, le purtam, le ascundem, punandu-ne masti, insa ele exista, sunt acolo, in interior, si daca nu facem ceva sa le vindecam, vom pleca din aceasta viata cu regrete.

 1. Rana de respingere se formeaza in perioada 0-1 an, aceasta rana apare la copiii nedoriti sau la copiii care nu au sexul pe care si-l doresc parintii, mască sa fiind cea a fugarului, ca o noua personalitate, pentru a evita suferinţa provocată  de respingerea in sine pe care a simtit-o. In viata acestora vor aparea persoane care ii vor respinge pentru a le arata cat de mult se resping ei pe ei. Rana de respingere este trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex, fiind cel care genereaza activarea ei. Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Cei care au aceasta rană  au dificultăţi   în a se accepta şi a se iubi.

Fugarul se crede nul, fără valoare, e convins că ceea ce face el este lipsit de valoare, incearca, prin orice mijloace, să fie perfect, pentru a se valoriza în ochii lui şi în ochii celorlalţi. Caută perfecţiunea în tot ceea ce face, deoarece crede că, dacă face o greşeală, va fi judecat, judecata fiind echivalenta cu a fi respins. Nu poate vedea faptul că este mai bun decât alţii în anumite domenii. Îi este greu să creadă că cineva îl poate alege ca prieten, ca partener sau că oamenii pot să îl iubească cu adevărat. Când i se acordă prea multă atenţie, îi este teamă, crede că deranjează,  acest luru înseamnănd pentru el că va fi respins de persoana sau persoanele pe care crede că le incomodează, că le deranjează. Fugarul caută singurătatea, deoarece, dacă ar primi mai multă atenţie, i-ar fi frică că nu ar şti ce să facă cu ea. E ca şi cum existenţa ar fi prea mult pentru el. Persoana care suferă de respingere caută mereu iubirea părintelui de acelaşi sex. Cu ea, fie în relaţia cu acel părinte, fie transferându-şi căutarea la alte persoane de acelaşi sex. Crede că nu va fi o persoană completă atâta timp cât nu va obţine iubirea acelui părinte. Este foarte sensibilă la cea mai mică mustrare primită de la acel părinte şi se simte foarte uşor respinsă.

Dacă va continua să creada că tot ceea i se întâmplă este din vina celorlalţi, rana nu va putea fi vindecată. Drept consecinţă a reacţiei faţă de părinţii săi, se simte respins de persoanele de acelaşi sex şi îi este teamă să nu respinga persoanele de sex opus, si tocmai pentru ca ii este frică să nu le respinga, chiar o va face. Cu cât alimentăm mai mult o teamă, cu atât aceasta se va concretiza mai repede. Cu cât este mai puternică rana de respingere la o persoană, cu atât acea persoană îşi va atrage mai multe situaţii în care va fi respinsă de către altcineva.

  Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Prin urmare, aceasta rana se va vindeca prin acceptarea si iubirea de sine, si prin acceptarea si iubirea neconditionata a celor din jurul nostru.

2. Rana de abandon apare intre 1 si 3 ani, este trăită în relaţia cu părintele de sex opus, in raport cu care copilul se simte abandonat. Persoanele cu o astfel de rana o au şi pe cea de respingere. Masca pe care o afiseaza o astfel de persoana este cea a dependentului, acesta fiind cel mai apt să devină victimă . O victimă este o persoană care îşi creează tot soiul de dificultăţi în viaţă: mai ales probleme de sănătate pentru a atrage atenţia. Acest lucru răspunde nevoilor dependentului, care crede că nu are niciodată destul. Cea mai mare teama a dependentului este singuratatea, tocmai din acest motiv el se agata de diverse relatii, lucruri, alcool si droguri.

Copilul dependent are nevoie să simtă că, dacă face un pas greşit, va putea conta pe cineva pentru a-l repune pe picioare. Emoţia cea mai intens trăită de către un dependent este tristeţea. O simte în adâncurile fiinţei lui, fără să o înţeleagă sau să poată spune de unde vine. Pentru a nu a avea acest sentiment, caută mereu prezenţa celorlalţi. Cu cât este mai profunda rana de abandon, cu atât înseamnă că respectiva persoana se abandoneaza mai mult pe sine sau că îi abandoneaza pe alţii, situaţii sau proiecte. Le reproşeaza celorlalţi tot ceea ce isi fac ei insisi dar nu pot vedea acest lucru. Din această cauză atrag  în jurul lor persoane care să le arate ceea ce le fac  altora sau lor insisi.

  Principala cauză a unei răni provine din incapacitatea noastră de a ne ierta, ceea ce ne facem nouă înşine şi ceea ce le facem celorlalţi. Ne este greu să ne iertăm deoarece, de obicei, nici măcar nu ne dăm seama că suntem suparati pe noi înşine.

 3. Rana de umilire apare între 1 an şi 3 ani, în relaţia cu părintele care s-a ocupat de dezvoltarea lui fizică, de obicei mama. . . Se activează în momentul în care încep să se dezvolte funcţiile corpului fizic, perioadă în care un copil normal învaţă să mănânce singur, să fie curat, să asculte şi să înţeleagă ceea ce îi spun adulţii.

Copilul care suferă o rană de umilire îşi va crea o mască de MASOCHIST. Masochismul este comportamentul unei persoane ccare găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă. Acea persoană caută durerea şi umilirea, de obicei într-un mod inconştient. Face în aşa fel încât să-i fie rău, sau să se pedepsească înainte să facă altcineva acest lucru. Mascochistul se plaseaza în situaţii în care trebuie să aibă grijă de o altă persoană, uitand de sine din ce în ce mai mult. Masochistul nu realizează faptul că făcând totul pentru ceilalţi îi umileşte făcându-i să simtă că, fără el, nu pot să reuşească nimic. Masochistului îi este greu să îşi exprime adevăratele nevoi şi ceea ce simte cu adevărat, deoarece încă de la o vârstă foarte mică, nu îndrăzneşte să vorbească despre asta din teama de a nu îi fi ruşine sau de a face pe altcineva să se simtă jignit.

Părinţii unui copil cu masca de masochist îi spun frecvent acestuia că ceea ce se întâmplă în familia lor nu îi priveşte pe cei din afară şi că nu trebuie să vorbească despre asta. Masochistul este cel care, dintre toate cele cinci caractere, îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce vrea. Îşi provoacă suferinţă neascultăndu-le, ceea ce contribuie la alimentarea rănii de umilire şi a măştii sale de masochist. Face orice pentru a fi util. Pentru el acest lucru este o modalitate de a-şi ascunde rana şi de a se convinge că nu suferă de umilire. Cea mai mică critică făcută la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat, se devalorizeaza pe sine in mod constant. Se vede ca fiind mult mai mic, mai puţin important decât este în realitate. Nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă in ochii lor. Persoana care suferă de umilire are adesea tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua aspura sa vina celorlalţi.

Este important să ne reamintim faptul că ceilalţi nu pot niciodată să ne facă să ne simţim vinovaţi, deoarece culpabilitatea provine doar din noi înşine.

Cea mai mare frica a masochistului este libertatea. A fi liber înseamnă pentru el să nu aibă de dat socoteală nimănui, să nu fie controlat de nimeni şi să facă ceea ce vrea când vrea. Copil fiind, masochistul nu s-a simţit liber, mai ales cu părinţii lui. Aceştia puteau, de exemplu, să-l împiedice să aibă prietenii pe care ar fi vrut să-i aibă, să iasă când voia el, etc. Este convins că nu ar şti ce să facă dacă ar fi liber. Astfel încât, într-un mod inconştient, reuşeşte să nu fie liber, iar el este cel care decide acest lucru. Crede că făcând singur alegerile, nu va mai fi controlat de ceilalţi, dar, adesea, deciziile lui îi aduc rezultatul opus şi mai multe constrângeri şi obligaţii. Atunci când vrea să se ocupe de toţi cei pe care îi iubeşte, crede că îşi asigură libertatea, deoarece el este cel care controlează, dar, în realitate se îngrădeşte singur. O altă caracteristică a masochistului este aceea de a se pedepsi pe el însuşi, crezând că astfel îl pedepseşte pe celălalt. Are tendinta de a se pedepsi pe el însuşi înainte ca altcineva să o facă. Este ca şi cum ar vrea sa-şi dea el prima lovitură şi să se pregătească astfel pentru ca loviturile celuilalt să-i facă mai puţin rău. Această situaţie survine mai ales atunci când îi este ruşine de ceva sau îi este teamă să nu fie jenat în faţa celuilalt. Are o dificultate atât de mare în a-şi face pe plac încât, atunci când se simte bine într-o anumită activitate, se acuză de obicei că profită prea mult de acea stare.

  Ceea ce ne face să suferim nu este ceea ce trăim, ci reacţia noastră la ceea ce ni se întâmplă, din cauza acelor răni nevindecate

4. Rana de tradare apare intre 2 si 4 ani cu parintele de sex opus, mai exact, copilul se simte tradat atunci cand parintele de sex opus ii promite ceva si acesta nu isi poate respecta promisiunea facuta. Acest lucru intamplandu-se in mod repetat, apare rana de tradare a carei masca este cea a dominatorului. In acel moment, copilul începe să , îşi creeaze o mască pentru a se apăra, afisand masca dominatorului.

Cea mai mare teama a dominatorului este cea de separare. intr-un cuplu, unde unul din parteneri are aceasta rana va trai infidelitatea, tocmai pentru a i se confirma rana de tradare. Sunt foarte exigete cu ele însele şi vor să le demonstreze celorlalţi de ce sunt capabile. Pentru ca le este foarte greu să accepte orice formă de trădare provenind de la ei înşişi sau de la ceilalţi, dominatorii fac tot ce le stă în putinţă pentru a fi persoane responsabile, puternice, speciale şi importante. Dominatorul este cel care are cele mai multe aşteptări de la ceilalţi, deoarece îi place să prevadă totul şi astfel să controleze. Dominatorul are o personalitate foarte puternică. Îşi afirmă convingerile cu forţă şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să adere la credinţele lui. Îi este greu să atribuie cuiva o sarcină şi să aibă încredere în acea persoană. Va încerca să controleze mereu dacă sarcina respectivă se îndeplineşte conform aşteptărilor lui, comportamentele sale fiind dictate de teama de a nu retrăi rana de trădare.

5. Rana de nedreptate apare intre 3 si 5 ani, în momentul dezvoltării individualităţii copilului, in raport cu parintele de acelasi sex, copilul suferă din cauza răcelii acelui părinte, adică din cauza incapacităţii acestuia de a simţi şi de a se exprima, iar masca sa este cea a rigidului. Copilul foarte mic care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune. După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect, nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă ia hotărârea de a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect, astfel încât nimeni să nu îl mai respingă vreodată. Astfel, îşi creează masca rigidului. Îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai simtă respins. Atunci când rana de nedreptate este mai evidentă decât cea de respingere, în corpul unei persoane, înseamnă că acea persoană simte mai mult nedreptate decât respingere.

O persoană care suferă de nedreptate este cea care nu se simte apreciată la justa ei valoare, care nu se simte respectată sau care nu crede că primeşte ceea ce merită. Acesta suferă de asemenea din cauza autoritarismului acelui părinte, a criticilor frecvente, a severităţii, intoleranţei sau conformismului. În majoritatea cazurilor, acel părinte suferă la rândul lui de aceeaşi rană. Rigidul este cel care are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele. Astfel îşi blochează regiunea plexului solar, pentru a nu, simţi. Persoana care poartă masca rigidului este foarte rar bolnavă. Oricum, chiar dacă ar durea-o ceva, ar începe să simtă acest lucru doar când starea ei s-ar agrava mult. Este foarte dură cu corpul ei.

Cea mai mare teamă a rigidului este raceala, indiferenţa. Are la fel de multe probleme în a-şi accepta propria răceală cât şi în a o accepta pe a celorlalţi. Se consideră călduros şi nu îşi dă seama că ceilalţi pot să-l considere rece şi insensibil. Nu este conştient de faptul că evită să intre în contact cu sensibilitatea lui pentru a nu îşi arăta vulnerabilitatea. Nu poate accepta această indiferenţă, deoarece acest lucru ar însemna să fie fără inimă, adică nedrept. De aceea este foarte important pentru un rigid să i se spună că este bun, adică bun în ceea ce face şi plin de bunătate. În primul caz se va crede perfect, iar în al doilea, călduros. Îi este greu să vadă răceala celorlalţi. Când cineva este rece faţă de el, îl doare inima şi imediat se va întreba ce a făcut sau spus incorect din moment ce celălalt se poartă astfel în faţa lui. Temerile persoanei rigide, care o împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile sunt: teama de a se înşela, de a nu fi clar, de a fi criticat, de a fi ales un moment nepotrivit, de a vorbi prea mult, de a pierde controlul, de a fi judecat ca fiind profitor

  Prima etapă în vindecarea unei răni constă în a o recunoaşte şi a o ACCEPTA, fără a fi însă de acord cu faptul că este normal să existe în noi. A o accepta înseamnă a o privi, a o observa, ştiind că a avea încă situaţii de rezolvat face parte din experienţa fiinţelor umane. Dacă ceva îţi face în continuare rău acest lucru nu înseamnă că eşti o persoană rea. Fiecare mască are rolul de a ne arăta faptul că ne împiedicăm să fim noi înşine deoarece nu ne iubim destul de mult. În realitate, toate comportamentele corespunzătoare fiecărei măşti reprezintă reacţii şi nu comportamente bazate pe iubirea de sine.

Rănile vor putea fi vindecate după o iertare autentică faţă de noi înşine şi faţă de părinţii noştri. Cu cât ne considerăm mai vinovaţi, cu atât ne vom pedepsi mai mult şi vom atrage mai multe situaţii de acest gen. A te simţi vinovat îngreunează procesul de iertare de sine, acesta fiind o etapă importantă spre vindecare.

Pentru ca o problemă (oricare ar fi ea) să dispară, trebuie mai întâi să o acceptăm, să o iubim necondiţionat mai degrabă decât să vrem să o facem să dispară. Rănile noastre profunde au de asemenea nevoie să fie recunoscute, iubite şi acceptate.

Cel care suferă de respingere îşi alimentează rana de fiecare dată când se autodevalorizează, când îşi spune că nu e bun de nimic, că nu contează deloc în ochii celorlalţi şi de fiecare dată când fuge dint-o situaţie.

Cel care suferă de abandon îşi alimentează rana de fiecare dată când abandonează un proiect la care ţinea mult, când renunţă, când nu se ocupă destul de el însuşi şi când nu îşi acordă atenţia de care are nevoie. Îi sperie pe ceilalţi când se agaţă prea mult de ei şi face în aşa fel încât să îi piardă şi să rămână iar singur. Îşi face corpul să sufere mult, îmbolnăvindu-se pentru a atrage atenţia celorlalţi.

Cel care suferă de umilire îşi alimentează rana de fiecare dată când se înjoseşte, când se compară cu ceilalţi, punându-se în inferioritate, când se acuză că e gras, că nu este bun, că nu are voinţă, că este profitor etc. Se umileşte purtând haine care îl dezavantajează şi murdărindu-şi hainele. Se face să sufere preluând responsabilităţile celorlalţi, ceea ce îl privează de libertate şi de timp pentru el însuşi.

Cel care trăieşte o rană de trădare îşi întreţine rana minţindu-se, făcându-se să creadă lucruri false şi nerespectându-şi angajamentele faţă de el însuşi. Se pedepseşte făcănd totul el singur deoarece nu are încredere în ceilalţi cărora nu le atribuie din sarcini. Când face acest lucru este atât de ocupat să verifice munca celorlalţi încât pierde din timpul lui liber.

Cel care suferă de nedreptate îşi favorizează rana fiind prea exigent cu el însuşi. Nu îşi respectă limitele şi este foarte stresat din această cauză. Este nedrept faţă de el însuşi, deoarece se critică mult şi are dificultăţi în a-şi vedea calităţile şi ceea ce ştie să facă bine. Suferă atunci când nu vede decât ceea ce nu s-a făcut sau greşelile care s-au comis. De asemenea, se face să sufere prin faptul că nu ştie să-şi facă pe plac.

   Pentru a vindeca aceste rani este necesar sa:

–  devenim conştienţi de masca pe care o purtam

– incetam sa ii acuzam pe cei din jurul nostru de nereusitele noastre

–  intram in contact cu copilul interior, sa recunoastem suferinta pe care am avut-o cand am fost copil , sa recunoastem resentimentele pe care le avem fata de unul dintre parinti sau fata de ambii, sa ii tratam cu toleranta si compasiune, sa facem ca acest copil interior sa se simta in siguranta.

– acceptam ca viaţa este si buna si rea, este plină de experienţe care ne folosesc pentru a învăţa ce este benefic pentru noi.

– ne iertam pentru că ne-am acordat dreptul să purtam acea mască.

Iubiti-va, acceptati tot ce va vine in viata, totul este pentru dezvoltarea personala. Luati lucruirle asa cum vin, fara a opune rezistenta. A te iubi înseamnă a-ţi acorda dreptul de a fi aşa cum eşti pe moment şi de a te accepta chiar dacă le faci celorlalţi exact ceea ce le reproşezi lor. Iubirea nu are nimic de a face cu ceea ce faceţi sau ceea ce aveţi. A te iubi înseamnă deci, să-ţi acorzi dreptul de ai răni uneori pe ceilalţi, trădându-i, sau fiind nedrepţi cu ei, umilindu-i, împotriva voinţei tale, aceasta fiind o etapă importantă în procesul de vindecare.

          Cum apar ranile emotionale la copii:


     

 

     Rănile voastre sunt pe cale de vindecare atunci cand:

  • Rana de RESPINGERE este pe cale de vindecare atunci când vă veţi afirma tot mai mult şi veţi îndrăzni să vă ocupaţi locul care vi se cuvine. Mai mult, dacă vi se pare că cineva uită de existenţa voastră, puteţi să vă simţiţi foarte bine aşa cum sunteţi. Veţi trăi mult mai puţine situaţii in care vă va fi frică că veţi intra in panică.
  • Rana de ABANDON este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă sunteţi singuri şi veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte şi chiar dacă nu veţi avea sprijinul celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.
  • Rana de UMILIRE va fi pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune da celorlalţi. Veţi prelua mai puţine responsabilităţi şi vă veţi simţi mai liberi. Veţi înceta să mai fixaţi limite pentru voi înşivă. Veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără să vi se mai pară că sunteţi enervant şi că îi deranjaţi pe ceilalţi.
  • Rana de TRĂDARE este pe cale să se vindece când nu veţi mai trăi atâtea emoţii în momentul în care cineva sau ceva vă va schimba planurile. Vă veţi da drumul mai uşor. Precizez că a-ţi da drumul înseamnă să încetăm să mai fim ataşaţi de rezultate, să încetăm să mai vrem ca totul să se întâmple conform planurilor noastre. Nu veţi mai căuta să fiţi în centrul atenţiei. Când sunteţi foarte mândri de voi, în urma unei reuşite, vă va fi foarte bine chiar dacă ceilalţi nu vă recunosc meritele.
  • Rana de NEDREPTATE este pe cale de a se vindeca, când vă veţi permite să fiţi mai puţin perfecţionişti, să faceţi greşeli fără să fiţi furioşi sau critici. Vă veţi acorda dreptul de a vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul şi fără să vă fie teamă de judecata celorlalţi.

 

apaud Lise Bourbeau

 

Leave a comment .
Next Page »

Contact

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Calea Floreasca nr. 118, Sect.2

Telefon: 0735539328

Email: contact@psihoinsight.ro

Key Concepts and Insights

https://www.youtube.com/watch?v=0ag56H7mmak

FB Like

Calendar

August 2022
M T W T F S S
« Jun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

“Mai important decât ceea ce ai, este ce faci cu ceea ce ai” Alfred Adler

The Power of Meditation

https://www.youtube.com/watch?v=mvX0yNXGUq0

Articole recente

  • Reguli Minime in Psihoterapie
  • Cum sa ne purtam cu persoanele dificile. Paranoia

Categorii

  • Articole
  • Confidentialitate
  • Biblioteca Online
  • Teste Psihologice

Meniu

  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

CyberChimps WordPress Themes

© PSIHOINSIGHT