Tag Archives: psiholog

Interdependenta, cheia longevității si armoniei in cuplu 

Posted on by Posted in Articole .

Printre cele mai importante lucruri care mențin o legătură sanatoasa si puternică intre partenerii de cuplu se numără

încrederea, angajamentul, intimitatea și compasiunea.

Un factor determinat si adesea neglijat ce ajuta la dezvoltarea armonioasa si maturizarea relatiei de cuplu este interdependenta.

Relatia interdependența

Interdependența echilibrează relația prin acordarea unei importanțe egale  partenerilor.

O relație interdependentă este aceea în care partenerii se apreciază reciproc și cooperează în toate modurile posibile pentru a menține stabilitatea si armonia in cuplu. Partenerii într-o astfel de relație sunt coindependenți,  nu codependenți, ceea ce înseamnă că tin cont intotdeauna de nevoile și dorințele celuilalt, nu numai de dorintele proprii.

Partenerii de cuplu isi înțeleg reciproc nevoile emoționale și fizice și le respectă fără a se judeca. Acest lucru face ca o relație de interdependență să fie puternică, echilibrată și dinamică.

De ce interdependența este sănătoasă într-o relație?

O relație de interdependență este definită de aspecte precum sprijinul reciproc, comunicarea clară și acordarea de spațiu personal reciproc. Aceste calități sunt necesare pentru ca o relație să supraviețuiască, ceea ce face din interdependență una dintre părțile semnificative ale unei relații romantice.

Într-o relație interdependentă, un partener știe ce își dorește celalalt. Partenerii nu se obligă unii pe alții să facă ceva ce nu le place și nici nu există multe dezacorduri. Interdependența crește nivelul de maturitate al partenerilor și elimină nevoia ca o persoană să se sacrifice sau să facă compromisuri pentru a o face fericită pe cealaltă.

Cum să construiti relatii bazate pe interdependenta:

1. Comunicare sănătoasă

Atunci când comunicarea este transparentă între cei doi parteneri și sunt stabilite prioritățile individuale, relația are sanse reale de succes.

Într-o relație interdependentă, ambii parteneri comunică intr-un mod asertiv. Vezi articolul anterior” Cei 4 calareti ai apocalipsei”

2. Stabiliți limite sănătoase:

Atunci când sunt stabilite limite sănătoase, ambii parteneri  au incredere și se simt confortabil unul cu celălalt dar si in lipsa partenerului. Stabilirea limitelor nu înseamnă limitarea sau restricționarea reciprocă. În schimb, înseamnă să fii transparent cu valorile, convingerile, limitele și dorințele tale și să trasezi linia cu privire la cât de mult poți face compromisuri sau ajustări pentru a dezvolta o relație mai puternică și mai sănătoasă.

3. Interese personale, Crestere si dezvoltare personala:

Fiecare individ are propriile dorințe, pe care le îndeplinește zilnic pentru un anumit timp. Într-o relație interdependentă, partenerii nu se agață unul de celălalt. Se bucură de singurătate și se pot reîntoarce cu ușurință când doresc, fără a se simți vinovați sau responsabili pentru fericirea celeilalte persoane.

De obicei, oamenii tind să uite sau să treacă cu vederea propriile nevoi si vise,  odată ce se îndrăgostesc; Să lucrezi asupra ta trebuie să fie paralel cu dezvoltarea relației tale. Acest lucru te va ajuta să devii o persoană mai bună.

4. Toleranta

Fricțiunea este inevitabilă atunci când doi indivizi unici cu cerințe și preferințe diferite se reunesc într-o relație. Dar a fi toleranți unul față de celălalt este ceea ce face relația interdependentă. A fi compasiv, răbdător și concentrat pe obiectivele comune îi va ajuta pe ambii parteneri să mențină echilibrul în relație.

5.Autenticitate si responsabilizare: Nu e recomandat să vă ascundeți sau să vă mințiți partenerul. Fiti autentic pentru a stabili o relație deschisă, bazata pe incredere. Acest lucru va consolida relatia si veti reusi să purtați conversații mai profunde.

6. Înțelegere si sustinere reciproca: Unul dintre elementele principale ale construirii unei relații este să-ți cunosti si sa iti înțelegi partenerul. Atunci când ii cunoasteti și stiti ce puteți oferi, nu mai lasati loc neintelegerilor.

O relație funcționează ușor atunci când partenerii lucrează împreună. Munca în echipă ajută la consolidarea forței și energiei într-o relație. Când partenerii de cuplu depun eforturi individuale, legătura dintre ei devine mai puternica si de durata.

Iată câteva exemple pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine cum functioneaza interdependenta intr-o relatie:

-Bărbatului îi place să călătorească, dar femeii îi place să-și petreacă timpul liber acasă. Într-o relație de interdependență, niciunul dintre ei nu-l obligă pe celălalt să facă nimic. Femeia îi oferă bărbatului libertatea de a călători singur sau cu prietenii. Iar bărbatul își lasă partenerul să se relaxeze acasă.

– Locul de muncă al unui partener le cere să lucreze într-un program strâns, aceștia fiind uneori la serviciu mai mult de 12 până la 16 ore pe zi. Iar celălalt  gestionează celelalte responsabilități fără să se plângă. Atunci când partenerii se sprijină reciproc fără să se supere sau să se plângă prea mult, relația devine una interdependentă.

7. Petreceți timp cu cei dragi: A fi într-o relație nu înseamnă că ar trebui să petreci întotdeauna timp cu partenerul tău. Acest tip de cerere pune multă presiune unul pe celălalt. Pentru a menține interdependența, ar trebui să aveți, de asemenea, relații sănătoase cu alte persoane din viața dvs., inclusiv membrii familiei, rudele și prietenii.

Dacă interdependența face o relație echilibrată, atunci ce este codependența? Și ce rol joacă într-o relație?

Interdependență vs. Codependență

O relație interdependentă funcționează pe sprijinul reciproc. Aceste caracteristici îi ajută pe parteneri să crească împreună. Pe de altă parte, relația de codependență se referă la control și putere. Astfel, relația nu este în echilibru. Un cuplu interdependent își împarte responsabilitățile și își înțelege nevoile celuilalt. Dar într-o relație de codependență, de obicei un partener este controlorul și celălalt cel controlat. Există dezechilibru.

Interdependența ajută la îmbunătățirea încrederii partenerilor, a stimei de sine, sentimentelor de siguranță emoțională și respect reciproc. Codependența se referă la concentrarea asupra propriei persoane decât asupra partenerului. O relație interdependentă permite individului să fie cine este, dar o relație codependentă le cere să se schimbe sau chiar să facă compromisuri pentru celălalt.

Prin urmare,  interdependenta este cheia potrivita pentru o crestere sanatoasa si o dezvoltare armonioasa a relatiei de cuplu

 

apaude ro.golflandusa

Tacerea, unealta de tortura narcisica

Posted on by Posted in Articole .

Pentru a-si impune stilul de viata, narcisicul foloseste diferite tehnici psihologice. Acestea cuprind intregul arsenal al hartuirii, de la critica permanenta, amenintare, refuzul contactului, dispretuire, batjocorire sau alocarea unor sarcini fara sens, dar pot merge si mai departe…

Pentru narcisic nu este importanta numai devalorizarea celorlalti, ci mai ales cultivarea imaginii de sine si punerea in valoare.

Nu este in situatia de a invata vreuna din aceste metode, intrucat le cunoaste instinctiv.

Pe langa aroganta distanta, subaprecierea exprimata constient si permanenta devalorizare, sunt de mentionat tehnica specializata a tacerii, hartuirea, urmarirea obsesionala si procesomania.

Desi narcisicul vorbeste cu placere despre sine, el este un maestru al tacerii manipulative. El nu vorbeste atunci cand este ranit, intrucat vrea sa isi demonstreze ofensa. El poate insa sa taca si din mandrie sau aroganta, pentru ca nu da doi bani pe cuvinte. Simte instinctiv ce putere psihodinamica si emotionala neobisnuita are tacerea.
Avand in vedere ca in general este foarte greu pentru oricine sa isi retina cuvintele si sa isi controleze manifestarile sau sa nu spuna nimic, capacitatea sa de a-si inhiba nevoia de a vorbi este perceputa ca o calitate exceptionala.
Numeroase scoli terapeutice ofera exercitii si seminare de tacere. Pentru “o saptamana a tacerii” ne putem retrage intr-o manastire. Unele dintre cele mai severe ordine religioase impun tacerea, pe langa abstinenta, renuntare la lucruri materiale si smerenie. Tacerea presupune retragere in sine, reculegere, concentrare pe ceva cu adevarat esential…
Insa indivizii narcisici nu isi instrumentalizeaza tacerea in sensul pragmatic, ci ca arma defensiva sau ofensiva, o unealta de tortuta. Nu exista alt mod mai eficient de exprimare a propriei sensibilitati si vulnerabilitati decat prin tacere.
Daca vrem ca in acest fel sa semnalizam cat am fost de jigniti, se celebreaza in principiu un reflex primitiv, cel al mutismului.
In cele mai grave situatii trumatizante, cum ar fi cutremurele, incendiile sau actiunile de o violenta extrema, la unele victime apare reflexul de impietrire, care se manifesta prin taceri indelungate. Ca atare, tacerea demonstrativa inseamna: “M-a ranit ingrozitor ceea ce ai facut”. In cazul narcisicului, asta se poate intampla destul de usor.
Tacerea poate echivala insa si cu dispretul: ” Nici nu bag in seama manifestarile si intrebarile tale, parerea ta nu ma intereseaza, nu vreau sa vorbesc cu tine, pentru mine nu valorezi nici cat o vorba aruncata in vant”. 
Tacerea poate fi si o expresie a superioritatii. Sa nu spui nimic si sa ignori intrebarile interlocutorului tau sunt elemente integrate ale arogantei. In ceremonii festive, evenimente la varf, precum si in prezenta unor personalitati marcante, pastram de regula o tacere respectuoasa, asemanatoare celei pe care o pastram in spatii sacre sau in jurul mormintelor. Dupa aceeasi veneratie tanjeste si narcisicul.
Prin tacere putem declansa in celalalt foarte multe emotii: sentimente de vinovatie, constiinta incarcata, umilinta, lipsa de valoare. Cel in prezenta caruia se tace incepe sa rumineze: oare ce e cu tacerea asta, ce sta in spatele ei, ce vrea sa exprime celalalt si ce urmareste de fapt prin ne-vorbire? Oare doreste sa imi puna lacat la gura?
Prin tacere se declanseaza adesea un lant fantasmatic imposibil de tinut in frau sau de corectat. Nu pare deloc o intamplare faptul ca infractiuni cutremuratoare au fost savarsite de autori care timp de multi ani nu au vorbit cu nimeni. Fantasmele tesute in tacere au dobandit in mod inconstient o anumita brizanta emotionala fatala.
apaud Reinhard Haller, Capcana narcisismului

 

Vezi si Comunicarea Sociala si Echilibrul interior

 „Ghid practic” pentru a fi un bun profesionist (I)si (II)

Posted on by Posted in Articole .

 „Ghid practic” pentru a fi un bun profesionist (I)

 

DESPRE PSIHOLOG ALICE ILIESCU

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

(…) Sugestiile sunt valabile atât pentru cei care intenționează să urmeze o carieră, cât și pentru cei care se consideră deja profesioniști. În acest articol voi avea în vedere mai ales cei aflați la început de carieră ( studenții).

  • Gândește-te la ce vrei să faci și dacă îți place. Carierele sunt diverse, unele sună bine în teorie, însă în practică s-ar putea să nu fie atât de apreciate. Gândește-te că dacă îți alegi o meserie, o vei practica întreaga viață. Pentru a ajunge bun, nu este suficient să știi, trebuie să-ți și placă. De decizia pe care o iei acum va depinde viitorul tău.
  • Informează-te și vezi dacă ai aptitudini. O meserie poate avea un titlu frumos, interesant, însă nu este suficient. Vezi ce presupune acea meserie. De exemplu, psihologia nu înseamnă că înveți telepatie sau să vindeci oameni cu pase energetice. Ea se referă la cu totul altceva. La fel cum cibernetica sau robotica nu înseamnă că ajungi să-l construiești pe Darth Vader. Vezi ce înseamnă exact meseria pentru care optezi, eventual discută cu persoane care deja o practică, mergi la niște cursuri la universitate pentru a avea o imagine generală. În același timp, vezi dacă ești potrivit pentru acea meserie. Cere-i psihologului școlar să-ți facă o evaluare aptitudinală și să-ți spună ce înclinații ai, care sunt drumurile pe care ar fi bine să le urmezi. Dacă ești olimpic la matematică, este puțin probabil să ai o carieră strălucită în istorie. Dacă nu reușești să faci câteva adunări decât folosind degetele, atunci e mai bine să renunți la visul tău de a deveni inginer auto. Nu toți oamenii pot să facă o anumită meserie. Informează-te și evaluează-te înainte de a constata că facultatea aleasă nu ți se potrivește. Nu am să înțeleg niciodată oamenii care au 3-4 facultăți. La câte lucruri se pricep acești oameni?! O a doua facultate pot să accept. Din greșeală ajungi să constați că prima facultate nu ți-e de folos și decizi să-ți schimbi cariera. E în regulă dacă o faci din timp. De la a treia încolo eu nu pot înțelege. Dacă veți merge în Statele Unite sau în Germania și veți spune că aveți 3 facultăți, șansele de a vă găsi un job sunt aproape nule. De ce? Vă las pe dumneavoastră să găsiți răspunsul.
  • Încearcă să vezi ce te atrage în facultate. Orice disciplină științifică are mai multe ramuri. Nu poți spune că îți place psihologia în general, tu fiind student sau profesionist în psihologie. Acesta este un răspuns de diletant. Nu poți fi bun în psihologie din simplul motiv că este prea vastă. Poate însă să-ți placă psihoterapia, domeniul organizațional, militar sau cercetarea științifică. Așadar, în timpul facultății vezi ce-ți place. Facultatea are rolul de a-ți prezenta mai multe domenii. Este decizia ta spre ce te îndrepți, dar odată ce ai înțeles că asta ți se potrivește, concentrează-te pe felia ta. Dacă termini facultatea cu 10, bravo ție, dar asta nu înseamnă că ești bun în ceva. Încearcă, în perioada studiilor, să citești cât mai mult și să capeți experiență în domeniul care te atrage. Crede-mă, nu vei mai avea niciodată atâta timp la dispoziție să te pregătești.
  • Încearcă să capeți experiență. Pe timpul studiilor vezi unde ai putea pune în practică ceea ce îți place. Caută ONG-uri, firme, alte organizații, ia legătura cu ei și spune-le ce vrei să faci. Ai să fii surprins cât de mulți vor accepta să te primească. Nu aștepta ca facultatea să-ți pună la dispoziție practică formală. E datoria ta să cauți. Încearcă să te remarci, să-ți expui ideile, să lupți pentru ele. Nu-ți fie frică de greșeală. La început este absolut normal să greșești, să nu știi. Întreabă, află, fii curios, reevaluează-ți teoriile și concepțiile. Așa vei putea dobândi o bogată experiență chiar în perioada formării tale și îți vei face o carte de vizită impresionantă. De tine depinde.
  • Studiază individual. Profesorii îți pot recomanda o bibliografie, însă nu te rezuma la ea. Descoperă singur, caută și citește, eventual spune-le și profesorilor tăi dacă ai găsit ceva nou (ei bine, doar celor cu suficientă deschidere pentru că există unii care se cred Dumnezei pe domeniul lor și consideră că le știu pe toate). În opinia mea, universitatea este o Agora. Profesorul învață de la studenți și invers. Nu te rezuma la cursuri. Acestea reprezintă minimum de informație furnizată. Adevărata competență derivă din studiul individual. Nu uita că ești singurul responsabil de succesul sau eșecul tău în viață.
  • Fă-ți singur licența. Știu că acum este la modă publicarea de către profesor a unei liste cu lucrări de licență urmată de înscrierea studentului la o anumită temă. Eu cred că ar trebui să fie exact invers. În anul terminal, studentul ar trebui să știe suficient de bine ce vrea de la profesia sa. Așadar, acesta ar trebui să propună o temă de licență unui profesor din domeniu, să vină cu un plan, cu o viziune proprie. Nu uita că lucrarea de licență te reprezintă. Este, poate, prima ta creație științifică, primul tău pas în recunoașterea ca profesionist. Este prima ta șansă să scoți un articol științific, să te cunoască lumea. Nu-ți bate joc de ea. O lucrare copiată sau făcută de alții nu te va ajuta cu nimic în carieră, din contră. Degeaba ai obținut nota maximă dacă profesional ești bâtă. Crede-mă, nu vei putea păcăli mult timp pe nimeni. Singurul care va avea de pierdut vei fi chiar tu.
  • Pune-ți întrebări, gândește, fii critic. Nu lua nimic ca adevăr absolut. Cuvintele tale de bază trebuie să fie „De ce?” Orice informație nouă trebuie să o treci prin filtrul gândirii tale critice. Nu memora cursurile că asta nu-ți va folosi la nimic. Extrage informațiile, pune-ți întrebări, află de ce unii au gândit într-un fel și alții în alt fel, formează-ți un univers propriu de cunoaștere. Asta te va ajuta în viitor să ai propriile tale idei, propriile tale teorii, prin urmare îți vei păstra independența profesională și nu vei mai fi intimidat de nimeni, indiferent ce funcții are. Nu uita că informația înseamnă putere, un om informat și care gândește singur este un om puternic, cu coloană. Învață să fii independent, vertical, să ții la părerile tale proprii, să le poți susține cu argumente.

 

Cam acestea ar fi regulile minimale pentru a debuta cu dreptul în profesie. De cele mai multe ori, terminând o facultate și/sau un masterat nu înseamnă că ești profesionist. Ești doar absolvent, ai idee cu ce se mănâncă domeniul, știi câteva lucruri. Dacă ai fost serios și dacă îți place profesia, ai mari șanse să devii unul dintre cei buni. Este momentul să urmezi pașii către o carieră de succes. Dar despre aceștia voi scrie în cea de-a doua parte a articolului.

„Ghid practic” pentru a fi un bun profesionist (II)

.

Dacă am terminat cu formarea (în realitate nu terminăm niciodată), este momentul să începem activități productive, să devenim profesioniști. Iată câteva sugestii în acest sens:

Despre Psiholog Alice Iliescu

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Să nu crezi niciodată că le știi pe toate. Indiferent de nivelul la care ești, trebuie să știi că mai ai încă enorm de învățat. Doar cel care știe prea puțin consideră că este foarte bine pregătit. În domeniul meu, pe măsură ce găsesc lucruri noi, realizez cât de puțin știu de fapt. Orice am face, trebuie să acceptăm faptul că nu ne ajunge o viață pentru a le ști pe toate. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne perfecționăm, să tindem cât mai sus pe scara profesională. Trebuie să înțelegem că oamenii sunt foarte diferiți. Unii progresează mai lent, alții mai repede. Toți ar trebui să devoalăm cât mai mult din potențialul nostru.

  • Să-ți alegi domeniul care îți place. Poti face performanță doar dacă îți place ceea ce faci. Nu cunosc niciun caz în care cineva performant să-și urască meseria. Cel mult mediocri. Vezi spre ce ești înclinat și construiește-ți cariera pe acel domeniu, chiar dacă unii încearcă să te descurajeze. Dacă te trezești că s-a făcut noapte iar tu încă ești preocupat de o problemă, dacă abia aștepți să se facă dimineața ca să reiei o anumită chestiune, dacă încerci să cauți cu disperare infromații dintr-un domeniu, atunci ești pe calea cea bună. Continuă! Nu există profesii „bune” și profesii „mai puțin bune” ci doar profesioniști și diletanți. Dacă îți place să bați cuie, bate-le la mare artă și încearcă să fii cel mai bun în bătut cuie. Vei câștiga notorietate și bani.
  • Refuză să rămâi mediocru. Compară-te cu cei mai buni din lume. Faptul că oamenii de pe scara blocului te consideră genial nu-ți este de prea mare folos. Încearcă să vezi cum te consideră elita mondială sau cel puțin vezi ce fac ei. Întreabă-te în permanență de ce ei pot și noi nu. Vezi ce anume te diferențiază, ce obstacole ai și, mai ales, cum le poți depăși. Încearcă să le depășești, caută permanent. Nu te jena să trimiți mesaje somităților. Ai să fii surprins de faptul că aceștia îți răspund și încă repede. Poți lega un dialog și îi poți determina să te învețe, să-ți explice, să te evalueze. Tot ceea ce-ți trebuie este perseverență și seriozitate. Dacă ideile tale sunt bune și realiste, fii sigur că vor fi apreciate și vei beneficia de tot sprijinul din lume.
  • Nu alerga după bani. Știu, partea financiară este extrem de importantă în zilele noastre. Nu spun să faci ceva gratuit, evident! Dar atunci când îți faci meseria, fă-o ca și când ai face-o pentru tine, ca și când nu ai avea nevoie de nimic. Dacă tu ești mulțumit de cum a ieșit, fii sigur că și alții te vor aprecia. Notorietatea și banii serioși vin mai târziu, nu forța lucrurile, nu fi lacom.
  • Nu cheltui bani și energie pe prostii. Alege-ți cu atenție instrumentele pe care le folosești, cărțile pe care le citești, revistele la care te abonezi. Vezi dacă toate acestea îți sunt cu adevărat utile, te ajută să te perfecționezi, să progresezi, să fii cel mai bun. Faptul că ai o bibliotecă imensă dar cărțile sunt încă în țiplă nu poate impresiona decât maneliștii. Cu cât cărțile sunt mai uzate, cu atât există posibilitatea ca persoana respectivă să fie un adevărat expert.
  • Nu alerga după diplome, credite sau titluri. Ție personal nu-ți vor folosi la nimic, ba îți pot face chiar rău. Alege-ți cursurile care ți se potrivesc, cere informații precise, utile, valoroase pentru tine și evoluția ta. Nu ai timp de pierdut. Nu poți asculta de zeci de ori aceeași prelegere doar pentru a acumula credite. Fiecare credit acumulat trebuie să fie acoperit de informații noi, deprinderi noi, să reprezinte pentru tine un câștig. Altminteri nu numai că e un timp pierdut, dar îți va face și rău deoarece îți alimentează orgoliul și impresia că ai devenit mai bun.
  • Vorbește doar când ai ceva de spus. Participă la conferințe, ascultă-i pe alții, poți interveni dacă vrei. Dacă această manifestare ți se pare sterilă pentru evoluția ta, nu mai pierde timpul degeaba. Atunci când comunici tu ceva, asigură-te că ai ce spune. Nu veni cu lucruri banale doar pentru a te da important și pentru a acumula niște credite. Prezintă cu pasiune, accentuează noutatea, captivează auditoriu. Dacă la sfârșit nu te întreabă nimeni nimic, înseamnă că mai ai de exersat (știu asta din proprie experiență urmărind „avalanșa” de comentarii pe care le lăsați. După cum vedeți, eu exersez încă).
  • Nu accepta să ți se spună prostii și ia atitudine atunci când nu ești de acord. Gândește critic și nu te lăsa impresionat de titluri sau poziții. Sunt destule cazuri în care titlul nu are nicio acoperire în cunoștințe. Ia atitudine atunci când auzi aberații, adu argumente logice, raționale, științifice. Susține-ți punctul de vedere și nu te lăsa călcat în picioare. Atunci când ești stăpân pe situație, când știi, nu-ți va fi greu să pui la punct diletanții. Le vei face și lor un serviciu obligându-i să se documenteze. În plus, exemplul tău ar putea fi urmat și de alții. Fii demn, profesionist și sigur pe tine. În definitiv asta așteaptă lumea de la un adevărat specialist.
  • Nu te băga acolo unde nu te pricepi. Majoritatea științelor sunt complexe. Poate ai impresia că ești psiholog. În realitate poți fi cel mult un bun psihoterapeut, un bun psiholog organizațional sau bun în cercetare. Nu le poți avea pe toate. Dacă vei încerca să fii psiholog riști să faci o varză din meseria ta și, mai devreme sau mai târziu, te vei lamenta că nu ești înțeles, că nu ai respect, că nu te apreciază lumea la justa ta valoare. Atunci ar fi bine să privești în interiorul tău și să te întrebi: „Oare ce ofer eu lumii atât de bine încât să merit respect și considerație din partea lor?” Găsind răspunsul la această întrebare vei găsi și calea ta profesională. Dacă te confrunți cu o situație pe care nu o poți perfect gestiona, e mai bine să transferi cazul sau să apelezi la un profesionist din acel domeniu. Asemenea gesturi te vor onora. Cum nu poate un oftalmolog să facă operații pe creier, chiar dacă este și el medic, așa nici un specialist în psihologie educațională nu poate face psihoterapie. Chiar dacă e psiholog.
  • Acceptă atunci când greșești sau când nu știi. Indiferent cât de bun ai fi, se întâmplă să faci greșeli. Vor fi lucruri pe care nu le cunoști. Nu persista în eroare. Cedează în fața argumentelor, recunoaște că te-ai înșelat, învață din experiența altora. Indiferent de nivelul la care te afli, poate oricând să existe cineva care să știe un lucru pe care tu nu-l cunoști. Ascultă-l și învață. Am trăit experiențe din care am aflat lucruri noi chiar de la studenții mei. Pot spune că au fost cele mai fericite momente din cariera mea. Ce poate fi mai plăcut pentru un dascăl decât să fie învățat de elevul său?
  • Asociază-te cu oameni de calitate. Lumea profesioniștilor este plină de orgolii. Nu în sensul negativ al termenului. Oamenii de știință se contrazic permanent, nu din cauză că au ceva unii cu alții ci din dorința de a-și susține ideile și de a afla, pe cât posibil, adevărul. Nu vă fie teamă să intrați în polemică. Susțineți-vă ideile, credeți în ele, argumentați-le. Propuneți-vă obiective realiste și atingeți-le. Nu vă îmbătați însă cu apă rece. Uneori perseverența într-o idee proastă vă poate aduce deservicii. Așa că, cedați atunci când argumentele sunt clar împotriva dumneavoastră, oricât de dureros ar fi acest lucru. În schimb, nu tolerați prostia și nu intrați în polemici și discuții cu proștii sau cu cei rău intenționați. Nu uitați că, spre deosebire de dumneavoastră, proștii au creierul odihnit. Riscați să începeți un război pe care-l veți pierde inevitabil deoarece proștii și incompetenții nu ascultă de logică, ci doar de propria lor prostie. Dacă întâlniți așa ceva (și sunt sigur că ați întâlnit până acum) încercați să explicați. Vă veți prinde imediat dacă aveți de a face cu cineva neinformat, rău intenționat sau prost. În cele două cazuri din urmă renunțați că nu aveți nicio șansă.

 

În linii mari, iubiți-vă meseria și nu o trădați. Veți constata că nici ea nu vă va trăda și vă va aduce satisfacții. Aveți răbdare, tindeți spre a fi cel mai bun și respectați-vă pe dumneavoastră pentru a fi respectat de alții.

 

Remember

by Cristian Opariuc- Dan