Tag Archives: inteligenta

Esti ceea ce spui despre altii

Posted on by Posted in Articole .

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii.

In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:

„Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…”

La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:

„Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”

In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:

„Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Asadar, tot ceea ce vezi … vorbeste despre tine, mai ales cand vorbesti despre altii!  

Da, chiar așa! Tot ceea ce vezi încearcă să-ți arate cine ești cu adevărat, ca o oglindă. Această teorie nu e ușor de acceptat. Deși nu e complicată, e dificil de pus în practică fiindcă orgoliul nostru se simte profund lezat, mai ales dacă ceea ce observăm ne deranjează. Și chiar atunci când admirăm pe cineva, uneori e greu să acceptăm că nu suntem o persoană atât de deosebită, că suntem într-adevăr imaginea celui pe care-l privim.

Ce vezi în jurul tău? Cum îi vezi pe oamenii alături de care trăiești? Cum îi vezi pe cei cu care lucrezi? Cum îi vezi pe oameni în general, pe stradă sau la cumpărături?

Tot ceea ce vezi in ceilalti te reflectă pe tine. Dacă ai folosi această teorie a oglinzii măcar câteva momente în fiecare zi, în viața ta s-ar produce o schimbare importantă. Să presupunem că, pentru a fi ajutat să te cunoști, să evoluezi și să te vezi cu adevărat, ai fost înconjurat cu oglinzi. Oriunde mergi, orice faci, te poți observa continuu într-o oglindă. In loc să vezi persoane agresive, oameni care te deranjează sau ființe extraordinare, înlocuiește-le cu o oglindă și viața ta va lua un curs complet nou.

Când te privești în oglinda, e destul de clar că persoana la care te uiți ești tu. Indiferent dacă ai o față încruntată sau radioasă, veselă sau tristă, știi foarte bine că este vorba despre tine. Dacă nu-ți place imaginea pe care o vezi, nu te superi pe oglindă, nu-i așa? Exact același lucru se întâmplă în viața ta: toate persoanele pe care le întâlnești reflectă un aspect al propriei tale ființe. Felul în care te vezi pe tine este ceea ce proiectezi asupra celorlalți. Spiritul tău conștient și subconștient se hrănește cu ceea ce percep simțurile tale. Tot ce citești, tot ce captezi cu ochii constituie o hrană pentru suflet. Tu decizi dacă această hrană îl îmbogățește sau îl îmbolnăvește!

 

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur, scriitorul Sfintei Liturghii, zice:               

“A nu se cunoaste omul pe sine este culmea nebuniei si a patimilor“.



                                                                                    apaude Bruno Ferrero      ♥  ♠                       

Pe muzică barocă, neuronii capătă un ritm specific geniilor

Posted on by Posted in Articole .

 

Prof. dr. psih. Iamandescu: „Pe muzică barocă, neuronii capătă un ritm specific geniilor“  
Preferinta pentru muzica de calitate nu tine cont doar de educatie, ci mai ales de inteligenta, iar ascultarea muzicii are aproape numai efecte benefice. Profesorul Iamandescu a realizat primele studii de muzicoterapie din Romania, in cadrul catedrei de Psihologie Medicala si Psihosomatica a UMF „Carol Davila“ din Bucuresti.
Este adevarat ca muzica ne poate face sa simtim mai putin durerea?
Muzica joaca un rol mult mai important decat am putea crede. in Antichitate se mergea chiar pana la folosirea flautului in dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta, muzica si-a dovedit posibilitati terapeutice in plan psihologic si somatic. De exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidentiat intr-un mod spectaculos la femeile care faceau chiuretaj uterin. Cele care au ascultat numai muzica au simtit mai putin durerea decat cele care au luat calmante. Muzica se utilizeaza foarte mult in ginecologie, acum si in chirurgie.
Ati studiat efectele muzicii asupra organismului si ati scris un tratat de muzicoterapie in acest sens.
Am scris primul tratat de muzicoterapie receptiva, iar peste o saptamana-doua va aparea o noua editie a acestui tratat, care a fost imbunatatit prin contributia a noua personalitati din domeniul muzicoterapiei internationale. Aceste personalitati m-au ajutat sa largesc cadrul acestei abordari si sa incerc sa introduc muzicoterapia la noi in tara ca specialitate muzicala, lucru care este pe cale sa se realizeze si cu ajutorul cadrelor didactice de la Universitatea de Muzica din Bucuresti si al mai multor psihologi. Numai ca este un domeniu foarte pretentios, care cere cel putin trei ani de formare si acum este o tatonare in aceasta directie. Cartea despre care va vorbesc se adreseaza in primul rand melomanilor.
Este eficienta orice melodie care ne place sau gusturile se discuta?

Orice muzica este eficienta, in mod sigur, dar s-a dovedit ca piesele din repertoriul clasic si romantic activeaza cel mai mult creierul. Chiar daca exista asa-numita muzica preferata (unul vrea romante, unul vrea rock), exista tomografia cu emisie de pozitroni care arata cum muzica lui Mozart activeaza 99%-100% din scoarta cerebrala. Si, in general, muzica simfonica si de

camera

activeaza creierul in proportie de 90%, spre deosebire de muzica usoara sau tangoul, de exemplu, care activeaza creierul in proportie de 50%.

Mai mult, nicio muzica nu poate depasi pragul pe care il atinge muzica baroca, de exemplu, ale carei unde sonore au frecvente care se inscriu in zona de activare optima a activitatii cerebrale. Daca ascultam muzica baroca, neuronii capata un ritm de activitate ciclica intre 8 si 12 cicli pe secunda, ceea ce se intampla numai in cazul geniilor! Numai ca geniile il au permanent, in vreme ce omul care asculta muzica il are doar

cat

asculta muzica, dar este suficient, pentru ca imbunatateste memoria.

Inseamna ca ar trebui sa ascultam muzica in timp ce invatam?
Da, muzica in stil baroc in special, adica Bach, Telemann, Handel. O doctoranda a mea, psihologul Liliana Neagu, a dovedit ca persoanele care invata folosind acest fundal sonor obtin performante cu 40% mai mari la testele de memorie. Poate ca mai tarziu se va putea ca in salile de clasa sa se puna muzica in surdina ca fundal sonor, care sa nu distraga atentia, dar care sa favorizeze memoria.
In afara de stimularea memoriei, ce alte efecte mai are muzica? Si ce tipuri de muzica clasica sunt cele mai indicate?
Muzica baroca are efecte foarte bune, slava Domnului, si pentru relaxare, si pentru terapie, dar aici, sigur, ii putem include si pe Mozart, pe Beethoven, pe Wagner. De asemenea, efectul antalgic este mare si la muzica preferata. in studiile mele, am pus muzica pe care a vrut-o fiecare, chiar si muzica populara gen „Uhai, bade”. Si aceasta a avut efect antalgic. Dar am pus si muzica clasica si aceasta a avut mai mult succes! Stiu acest lucru pentru ca am avut un aparat care te ciupea si provoca durere, iar intensitatea senzatiei era inregistrata, aparatul spunea cat te doare. Eu va pot spune ca am avut Zona Zoster, cu dureri mari localizate la ureche, am crezut ca am otita. Am ascultat la casti „Amurgul zeilor” de Wagner – sase ore, de la ora doua la opt dimineata. Ma mai durea foarte putin cand am ajuns la medicul ORL-ist.
In alta ordine de idei, o cercetare recenta a colectivului nostru a demonstrat o scadere considerabila a glicemiei pe fondul auditiei muzicii clasice. Toate aceste cercetari nu au alt rol decat sa convinga marele public, dar si lumea medicala, de valoarea muzicoterapiei si sa pregateasca atmosfera in tara noastra pentru introducerea muzicoterapiei ca specialitate complexa, pe care trebuie sa o practice fie un muzicolog cu pregatire de psihologie, fie un psiholog cu educatie medicala, fie un medic care sa aiba o cultura muzicala deosebita si notiuni de psihologie.
Se spune ca plantele cresc mai bine, ca vacutele dau mai mult lapte pe muzica de Mozart. Este adevarat?
Da. Si nu numai Mozart, muzica clasica, muzica armonioasa. Pe de alta parte, ascultand un discurs al lui Hitler, plantele s-au chircit, s-au ofilit.
Difera impactul pe care il are muzica asupra noastra daca o ascultam in cadrul unui concert la Ateneu, de exemplu, sau acasa, la casti?
La un concert, efectul este maxim, deoarece sunt trei factori implicati: in primul rand, concentrarea este mult mai buna, te duci la concert ca sa asculti muzica. Pe de alta parte, este vorba de actiunea sunetelor asupra corpului, intregul corp este invaluit de aceste efluvii sonore la modul direct. Si apoi, conteaza caracterul emotiei colective. Este vorba de fenomenul de contagiune emotionala care potenteaza trairile. Si caracterul de eveniment pe care il are participarea la un concert este important.
Sunt artistii, in general, si persoanele care canta, in special, mai sanatosi, mai fericiti sau mai putin stresati decat ceilalti?
Aici este vorba despre muzicoterapia activa pe care eu nu am analizat-o, deoarece este mult mai putin la indemana oricui sa cante in casa, sa cante la un instrument chiar, poate cel mult sa cante intr-un cor. Nu sunt studii foarte exacte in acest sens, inca nu avem o statistica si in stiinta nu poti sa mergi numai pe impresii. Dar se pare ca muzicienii traiesc mai mult – cu unele exceptii regretabile, desigur. Uitati-va la marii zei, Herbert von Karajan, Arthur Rubinstein, la 94 de ani canta la pian, Pablo Casals. Muzica stimuleaza imunitatea, iar cine are o imunitate mai buna traieste mai mult. Cel putin din punctul acesta de vedere se poate spera. Dar ascultand muzica, efectele sunt cu siguranta benefice.
Sa revenim la gusturile muzicale.
Vreau sa retineti un lucru. Nu exista obstacol pentru a beneficia de efectele muzicii asa-zise grele. Nu este valabila ideea ca-ti trebuie neaparat o educatie muzicala. O educatie muzicala favorizeaza un contact mai usor cu aceasta muzica, dar oamenii care sunt foarte inteligenti apreciaza un astfel de gen indiferent de cultura lor muzicala. Dovada stau notele pe care ei le dau pieselor din repertoriul simfonic si de camera. Cele mai noi cercetari pe care le-am facut pe plan international sunt in domeniul muzicodiagnosticului, este un concept prin care reusesc sa imbogatesc examenul psihologic prin felul in care bolnavul descrie, pe baza impresiilor personale, ce ii sugereaza muzica pe care o asculta, fara sa stie cine este compozitorul sau cum se numeste piesa. O sa va dau un exemplu: o femeie de serviciu, cand a ascultat un fragment de Wagner, „Calatoria lui Siegfried pe Rin”, o muzica accesibila, frumoasa, a fost extrem de impresionata si a descris exact ce a vrut sa spuna Wagner, dar intr-o forma modificata, adaptata secolului: si-a amintit de o calatorie a ei nu cu luntrea, ci cu autobuzul, in care vedea locuri frumoase. I-am spus ca are un nivel de inteligenta ridicat si mi-a zis ca a fost buna la carte, dar n-a putut sa continue. insa copilul ei este olimpic! Deci avea gena aceasta, dar nu s-a putut realiza.
”Muzica lui Mozart activeaza aproape 100% din scoarta cerebrala.”
Ritmul trezeste instinctele, melodia emotiile, iar armonia inteligenta
Ce le transmiteti tinerilor care asculta muzica „suparata”, zgomotoasa?
Sa nu abandoneze o astfel de muzica, dar sa nu devina prizonierii ei, sa incerce si altceva. Sa o asculte la petreceri, mai ales muzica usoara de buna calitate, muzica de film. Si mai ales, sa cante ei insisi, intr-un cor, la un instrument. Ii dezvolta mult. Anihileaza efectul stresului si le finiseaza personalitatea. Ii face mai complecsi.
Dar manele?
Manelele, daca vreti, sunt foarte bune pentru exacerbarea instinctelor. Si am spus tot. Dar exacerbeaza si instinctul de agresivitate, nu doar pe cel sexual, care e bun. Muzica manelelor activeaza toate organele si aparatele „de la buric in jos”, ca sa zic asa, in timp ce muzica cealalta – „de la buric in sus”.
De ce se intampla asa?
Manelele inseamna in primul rand ritm, iar ritmul stimuleaza instinctele. Melodia stimuleaza afectivitatea, emotiile, le rafineaza, iar armonia sonoritatilor, orchestratia stimuleaza inteligenta. „Bolero”-ul lui Ravel, dupa parerea mea, este exemplul de muzica completa: are un ritm obsedant, este melodic si are o orchestratie care creste progresiv. Acesta este exemplul de muzica in care gasesti toate cele trei trasaturi.
Risca sa devina oarecum „autisti” cei care asculta muzica la casti in mijloacele de transport si in toate momentele in care vor sa evadeze?
Nu inseamna ca muzica ii face autisti, ci ca aceia care au aceasta inclinatie spre introversie se izoleaza cu ajutorul muzicii. Unii evadeaza si pe calculator. Si eu zic ca in lumea muzicii e mai bine decat in cea a calculatorului. Iar muzica poate fi un ecran foarte folositor pentru studiu, dupa cum spuneam. Revenind insa la casti, atentie la riscul hipoacuziei! in Germania, o treime din tineri sunt hipoacuzici, iar Germania nu este o tara din lumea a treia, ca noi.
Aveti un compozitor preferat?
imi place foarte mult Haydn. Mi se pare un rezervor de optimism extraordinar, o baterie care te incarca. Preferintele acestea sunt insa si in functie de starea de spirit si de activitatea pe care o faci. Sigur, si Mozart, si Bach, si Wagner. Beethoven ramane insa Beethoven. Reprezinta omul cu toate dimensiunile lui, cu toate calitatile si cu toate defectele lui. Pe langa el, toti ceilalti sunt ingeri. Iar Bach este… cum sa zic. Bach este infinitul.
”O educatie muzicala favorizeaza un contact mai usor cu muzica grea, dar oamenii care sunt foarte inteligenti apreciaza acest gen indiferent de cultura lor muzicala.”
”Manelele exacerbeaza instinctele. Activeaza toate organele si aparatele «de la buric in jos», ca sa zic asa, in timp ce muzica cealalta actioneaza «de la buric in sus». ”
Una din doua
– Instrument sau voce? Ce preferati sa ascultati? Instrument. Dar si opera sau liedul.
– Muzica clasica sau ambientala? Care ne relaxeaza mai bine? Muzica clasica (pe cei inteligenti!).
– Concert in sala sau la casti? Ambele, cu preferinta pentru concertul in sala.
– Beethoven sau Mozart? Care compozitor ne ajuta sa ne concentram mai bine? Bach (rade). Poate si Mozart.
Click and listen Baroque Music
Sursa: http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=2694

 

CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI

Posted on by Posted in Articole .
              “Omule, cunoaste-te pe tine însuti si vei cunoaste Universul 

O veche poveste japoneza vorbeste despre un razboinic samurai care l-a provocat pe un maestru Zen sa îi explice ce înseamna rai si iad.

Calugarul însa i-a raspuns cu dispret: “Esti un mocofan – n-are rost sa-mi pierd vremea cu unul ca tine!”
Simtindu-se ofensat, samuraiul s-a înfuriat cumplit, a scos sabia din teaca si a zbierat: “Te-as putea omorî pentru obraznicia asta!”
“Acesta este iadul”, a raspuns calm calugarul. Uluit sa constate realitatea dîn spusele maestrului care îsi îndreptase atentia asupra mâinei ce-l cuprinsese, samuraiul s-a linistit, si-a bagat sabia în teaca, a facut o plecaciune si i-a multumit calugarului ca l-a luminat.

“Iar acesta este raiul”, a spus calugarul.

Constientizarea brusca de catre samurai a starii agitate în care se afla ilustreaza diferenta covârsitoare între a fi cuprins de un sentiment coplesitor si a deveni constient ca poti fi înghitit de el.

Îndemnul lui Socrate: “Cunoaste-te pe tine însuti” face referire tocmai la ceea ce este esential în inteligenta emotionala: constientizarea propriilor sentimente în momentul în care ele apar.

La o prima privire, ar putea parea ca sentimentele noastre sunt evidente; o gândire mai atenta ne aminteste însa ca am trecut cu vederea ceea ce am simtit cu adevarat în legatura cu un anumit lucru sau ca am reactionat târziu fata de aceste sentimente aflate în joc. Psihologii folosesc un termen destul de ponderat, metacunoastere, pentru a se referi la constientizarea acestui proces de gândire si metadispozitie, pentru constientizarea emotiilor. Eu prefer termenul constientizare-de-sine, în sensul unei atentii permanente asupra starilor interioare.
În cadrul acestei constientizari autoreflexive, mintea constata si investigheaza experienta în sine, inclusiv emotiile.
O asemenea atentie abordeaza tot ce se întâmpla în stare constienta cu impartialitate, ca si cum ar fi vorba despre un martor interesat si care totusi nu reactioneaza. Unii psihologi îi mai spun si “eul observator” – capacitatea constientizarii de sine care îi permite analistului sa-si supravegheze propriile reactii la spusele pacientului si la procesul de libera asociere pe care-l tese pacientul.
O asemenea constientizare de sine pare sa necesite un neocortex activat, mai ales în zona limbajului, acordat spre a identifica si a numi emotiile stârnite. Constientizarea de sine nu este o forma de atentie care sa se lase purtata la voia întâmplarii de catre emotii, reactionând exagerat si amplificând ceea ce este perceput. Mai degraba este un mod neutru de a mentine reflectia de sine, în toiul  unor emotii turbulente. William Styron pare sa fi descris aceasta facultate a mintii scriind despre depresiile lui profunde, vorbind despre ea ca fiind o simtire “a unei însotiri de catre un al doilea sine – un observator spectral care este capabil de o curiozitate lipsita de patima în momentele în care camaradul sau se zbate.”
În cel mai bun caz, observarea de sine permite o constientizare la rece a sentimentelor pasionale sau tulburatoare. În cel mai rau caz, se manifesta doar printr-o usoara distantare fata de experienta respectiva, un canal paralel al constientizarii, care este “meta”: planând deasupra sau dedesubtul fluxului principal, constient fata de ceea ce se întâmpla mai degraba decât a fi preluat si pierdut în acel flux. Este, de exemplu, diferenta între a fi mâniat de moarte pe cineva si a gândi totusi: “Sentimentul pe care îl traiesc este unul de mânie” chiar în momentul în care el te cuprinde.

(Fragment din cartea “Inteligenta emotional?” de Daniel Goleman)