Profetul şi lingurile lungi
Psiholog Iliescu Alice
Un credincios ortodox veni la profetul Elijah. Era îmboldit de întrebarea despre iad şi rai, pentru că vroia, fireşte, să-şi trăiască viața corespunzător.
„Unde este iadul, unde este raiul?”.
Rostind aceste cuvinte, se apropie de profet, dar Elijah nu îi răspunse. Îl luă pe om de mână şi îl duse, pe alei întunecate, la palat. Trecură printr-o poartă de fier şi intrară într-o încăpere largă, înțesată cu mulți oameni, bogați şi săraci, unii în zdrențe, alții împodobiți cu bijuterii. În mijlocul camerei, o oală mare de supă, numită „asch”, stătea deasupra unui foc aprins. Vasul ce fierbea împrăştia o aromă minunată prin încăpere. În jurul lui, grupuri de oameni cu obrajii supți şi ochii goi căutau să-şi obțină porția de supă. Cel care venise împreună cu Elijah fu uimit când văzu lingurile pe care le purtau oamenii, pentru că erau la fel de mari ca oamenii înşişi. Fiecare lingură era alcătuită dintr-un castron de fier, incandescent de la focul supei, şi, chiar la capăt, un mâner mic de lemn. Înfometații dibuiau lacomi în oală. Deşi fiecare vroia porția lui, nu o obținea nimeni. Era dificil să ridice lingura grea din oală şi, fiind ea foarte lungă, nici cei mai puternici nu puteau să o aducă la gură. Cei mai obraznici îşi ardeau chiar brațele şi fața sau vărsau supă pe vecinii lor. Ocărându-se unul pe altul, se luptau şi se loveau unul pe celălalt cu lingurile pe care ar fi trebuit să le folosească pentru a-şi astâmpăra foamea.
Profetul Elijah îşi luă însoțitorul de mână şi îi zise: „Acesta este iadul!”.
Părăsiră încăperea şi, în curând, nu mai putură auzi țipetele infernale dindărătul lor. După o lungă călătorie prin pasajele întunecate, intrară într-o altă încăpere. Şi aici erau mulți oameni care stăteau, în mijlocul camerei era, din nou, o oală cu supă fierbinte. Fiecare dintre persoanele prezente avea o lingură gigantică în mână, exact ca şi cele pe care Elijah şi omul le văzuseră în iad. Dar aici oamenii erau bine hrăniți. Putea fi auzit doar un murmur liniştit, mulțumit, laolaltă cu sunetele lingurilor cufundate în supă. Întotdeauna lucrau împreună câte doi oameni. Unul cufunda lingura în oală şi îşi hrănea partenerul. Dacă lingura devenea prea grea pentru o persoană, alți doi ajutau cu instrumentele lor, astfel încât toată lumea putea mânca în pace. De îndată ce unul mânca de ajuns, era rândul altcuiva.
Profetul Elijah îi spuse însoțitorului său: „Acesta este raiul!”.
(N. Peseschkian, Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie)