Alice Iliescu
  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

Tag Archives: scop

Comuniunea Sociala si Echilibrul Interior

Posted on 24 February 2017 by Alice Posted in Articole .

♥”Toate eforturile mele sunt devotate cresterii sentimentului de comuniune sociala a pacientului”♥

Alfred Adler

Adler intelege individul numai in contextul social, spune ca de aici ne vine echilibrul- cu cat ne izolam de grup, cu atat suntem mai inadaptati.

Comuniunea sociala reprezinta nevoia interioara a fiecaruia dintre noi de a crea legaturi cu ceilalti, de a avea o identitate, de a fi recunoscuti de ceilalti si de a ne recunoaste in ceilalti.

Individul se miscã spre realizarea scopului sãu unic, personal, ghidându-se cu un set de convingeri create de el din primii ani de viatã, subiective, cu care rezolvã sarcinile vietii în stil propriu, stil cu atât mai sãnãtos cu cât este mai util siesi si celorlalti.

În cartea Sensul vieții, Adler spune: “Toate funcțiile noastre corporale și sufletești sunt dezvoltate corect, normal, sănătos în măsura în care poartă în ele suficient sentiment de comuniune socială și sunt apte pentru colaborare”;  mai departe, ne arată, între altele, faptul că deficiența ființei umane în a-și manifesta sentimentul de comuniune socială duce la eșec în viață. Trăsăturile de caracter ale individului exprimă gradul de sentiment de comuniune socială, iar psihologia individuală îl poate ajuta pe om să vadă dacă este pe calea cea bună.

El sustine ca stilul de viata al cuiva este uneori auto-distructiv datorita sentimentelor de inferioritate. Individul cu “psihopatologie” este descurajat, nu bolnav, iar sarcina terapeutica este de a incuraja persoana a-si dezvolta sentimentul de comuniune sociala, un nou stil de viata prin relationare, analiza si metode active.”

„Sentimentul de inferioritate domina viata psihica si se lasa clar sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire si-n permanentele nazuinte ale oamenilor si umanitaii”; apoi acesta insista asupra importantei sentimentului de comuniune sociala, spunand, si pe buna dreptate, ca sentimentul de inferioritate este rezultat al „marilor carente ale sentimentului de comuniune sociala”.

De asemeni el revine si asupra complexului de superioritate, vazut ca supracompensarea sentimentului de inferioritate pe plan fantasmatic, ideal. Aspiratia catre putere il face pe individ sa se retraga din fata pericolului de indata ce pare amenintat de o infringere sau din cauza deficitului de comuniune sociala, ceea ce se manifesta prin lipsa de curaj. Consecintele acestei supracompensari sunt lipsa sentimentului de comniune sociala, o imagine deformata asupra propriilor capacitati pe linia supraevaluarii acestora.

Sentimentul de comuniune socială este cel responsabil de adaptarea individului la viață, de depășirea dificultăților și obținerea succesului.

Așa-numita „psihologie individuală” concepută de Alfred Adler nu se limitează — cum s-ar putea crede — la studiul individului privit în sine, ci se extinde de fapt la întreaga societate, omul normal fiind definit drept o ființă animată de un sentiment nativ de comuniune socială, pentru ca în cele din urmă să fie privit și ca agent universal care are de îndeplinit un rol în Cosmos.

Tendinta patologica a unora, de a obtine si a exercita puterea, de a „dicta” celorlalți, are la baza procesul inconștient al înlocuirii „complexului de inferioritate” printr-un „sentiment de superioritate” care, întotdeauna în dramatică opoziție cu sentimentul de comuniune socială, țintește la supremația personală, la subjugarea celorlalți, la transformarea lor în simple instrumente de satisfacere a voinței de putere. Această tendință intolerabilă rezultă din structurarea eronată a „stilului de viață” al individului încă din primii 4-5 ani de viață, având la origine fie răsfățarea de către părinți a copilului, fie dimpotrivă, detestarea acestuia, marginalizarea lui în constelația familială.

 Potrivit concepției lui Adler, mama este aceea căreia îi revine misiunea modelării copilului în așa fel încât acesta să nu devină robul unui egoism care mai târziu va căuta să-i înrobească pe toți cei cu care necesarmente vine în contact social. De aceea — precizează el — cea dintâi îndatorire a mamei este de a sădi în conștiința copilului sentimentul comuniunii sociale, culțivându-i ideea fundamentală că trăiește într-o lume în care nu este altceva decât un om între oameni.

Slăbiciunea organismului copilului este aceea care îl constrânge la această legătură. Relația sugarului cu mama sa este determinantă în această privință. Din această relație socială, în care Eul sugarului sesizează pe acel „tu” al mamei, se dezvoltă toate posibilitățile și aptitudinile. Din acest fapt înțelegem că mama are o misiune importantă, anume- aceea de a dirija în așa fel dezvoltarea copilului încât acesta să poată răspunde mai târziu în mod corect exigențelor vieții sociale. Cadrul fiind structurat, copilul va vorbi, va asculta și va privi în raport de cele învățate de la mama sa. In aceasta constă funcția primordială a mamei- iar datoria ei  în această privință trebuie să fie sacră.

Mecanismul acesta funcționează în permanență și în cele din urmă devine un automatism psihic care generează forma de viață a copilului. Dacă reflectăm la modul în care are loc dezvoltarea limbajului, funcție socială atât de importantă, putem înțelege unde își pune societatea la lucru forțele. „Trebuie să vorbesc așa cum presupun că fiecare ar trebui să vorbească, așa încât toți să-l înțeleagă”.

Constatăm adesea că acolo unde mama a eșuat în realizarea primei sale funcții, ea nu a reușit să-și realizeze nici a doua funcție: extinderea sentimentului de comuniune al copilului față de alții, pregătirea copilului în așa fel încât să-și întâmpine cum se cuvine semenii. In asemenea cazuri vom constata un interes deficitar pentru ceilalți. Adler subliniază faptul că datorăm contactului matern cea mai mare parte a sentimentului uman de comuniune socială. Dacă relația copilului cu mama sa este pozitivă, se acumulează în timp un sentiment de comuniune socială, care întărit prin educație va conduce la depășirea dificultăților vieții. Dacă relația copilului cu mama sa este negativă (în cazul răsfățului de exemplu) aceasta va conduce la instalarea complexului Oedip. Dacă la Freud complexul Oedip este fundamental, definitoriu pentru perioada 3-5 ani, la Adler el este derivat.

Defectele copiilor care țin de domeniul psihologiei medicale se regăsesc aproape exclusiv la copii răsfățați și dependenți: enurezisul, dificultăți de hrănire, constipația, bâlbâiala, masturbarea. La acești copii – consideră Adler- se poate observa o continuare fascinantă în spatele frontului vieții, o distanțare față de atitudinea de colaborare. Acolo unde mama revarsă o afecțiune cu totul exagerată și face pentru copil ceea ce poate face singur- copilul va fi înclinat să se dezvolte în mod parazitar și să aștepte totul de la ceilalți.

 Războiul, ura de rasă, nevroza, sinuciderea, crima, beția își au originea -susține Adler – într-un deficit al sentimentului de comuniune socială.

Adler nu ia în considerare doar natura psihologică a relațiilor interumane fără a ține cont de contextul social-istoric, de determinările economice, culturale, politice ale acestor fenomene sociale.

Psihologia individuală susține că nevroticul nu și-a dezvoltat suficient sentimentul contactului cu ceilalți în copilărie – ca factor integrator decisiv în rezolvarea tuturor problemelor vieții. Freud sustine ca nevroza este determinata de frustrarile sexuale-lucru contestat de catre adlerieni.

Încă din copilărie nevroticul și-a conturat legea sa de mișcare constând din retragerea din fața problemelor, teama de înfrângere, nerăbdarea, emotivitatea, deviza totul sau nimic- care sunt contrarii sentimentului de comuniune socială.

Adler consideră că toate funcțiile noastre corporale și sufletești se dezvoltă normal și sănătos în măsura în care poartă în ele sentimentul de comuniune socială și sunt apte pentru colaborare.

Eșecul în viață – consideră Adler – scoate la iveală un deficit al sentimentului de comuniune socială. Prin urmare, sensul vieții constă în dezvoltarea sentimentului de comuniune socială în sistemul relațional om-cosmos, în care al doilea element posedă o putere modelatoare.

Conceptul de comuniune sociala este sustinut si de catre Abraham Maslow, unul din discipolii lui Adler, in ierarhia nevoilor- cea de-a treia nevoie de la baza piramidei, despre care spune ca este una dintre cele mai importante nevoi sociale -de apartenență la un grup. O data acoperite necesitatile de baza, aceasta este cea mai importanta : 

comuniune socială, comunicare, implicare în rezolvarea problemelor sociale, participare la viața comunității al cărei membru ești, participarea la evenimentele sociale, nevoia de iubire și afecțiune în cuplu și din partea celor apropiați

Nimeni nu poate sa  se realizeze ca persoana, fara a fi dorit si acceptat de catre celelalte fiinte omenesti. Aici sunt  incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenta la grup, sau de implicare intr-o relatie intima non-sexuala. Lipsa iubirii si apartenentei pot da ocazia la grave dezechilibre mentale;

 Analizând „Funcția consilierului” în viziunea lui Adler, putem observa unele aspecte tipice psihoanalizei: 

rolul primei copilării, interpretarea temeinică a viselor, importanța celei mai vechi amintiri. 

Adler deplasează accentul de pe Sine pe Eu, conturând ceea ce el numește psihologia individuală, a Eului; 

Adler consideră Complexul de inferioritate fundamental, din acesta derivând toate celelalte complexe.

Din punctul de vedere al procesului de consiliere educațională, complexul de inferioritate ca și depășirea acestuia poate avea rol generic în construcția ființei umane.

Asadar, deficitul de comuniune socială este factorul răspunzător de orice tulburare psihică.

Procesul de consiliere nu este altceva decât o activitate sistematică de creștere a comuniunii sociale prin ajutorul specializat al consilierului față de persoana în nevoie.

Adler prin sublinierea filonului evoluționist al psihologiei individuale, leagă mai mult copilăria de prezent și viitor, elaborând conceptele de lege de mișcare, sensul vieții, stil de viață.

Tehnica psihoterapeutică adleriană are un  puternic caracter educativ, pedagogic si de întărire a sentimentului de comuniune socială.

Consilierea este din punctul din vedere al duratei un proces de durata scurta (3- 6 luni), asemănându-se cu psihoterapiile scurte, aceasta și datorită faptului că nu antrenează inconștientul clientului în prelucrarea materialului, ci nivelul său conștient.

Desigur, în ceea ce privește dimensiunea  psihoterapiei- orientarii si dezvoltarii personale, aceasta se poate prelungi pe parcursul unui an  sau chiar al mai multor ani.

Sentimentul de comuniune socială este la Adler un imperativ valabil în special pentru aleșii unui popor, ai unei națiuni, ai unui grup oarecare: „Dacă nu mă gândesc decât la mine — scrie el —voi fi cu totul inapt de a rezolva problemele lumii”.    

Psiholog Alice Iliescu


1 Comment .
Tags: armonie, casatorie, complex, comuniune, cooperare, echilibru, evolutie, implinire, interes, interioara, iubire, matoda, profesionist, psiholog, psihoterapie, sanatate, scop, sens, sentiment inferioritate, sentiment superioritate, sociala, succes .

Interpretarea Viselor in Psihologia lui A. Adler

Posted on 14 November 2014 by Alice Posted in Articole .

Alfred Adler (1870 -1937) este de parere ca visele sunt un instrument important pentru a intelege starea noastra de veghe. Visele sunt dispozitive de rezolvare a problemelor, ele trebuiesc aduse in constient si interpretate. Adler considera ca exista o stransa corelatie intre visele noastre si viata de zi cu zi. De asemenea considera ca exista o corelatie intre numarul viselor si problemele zilnice, cu cat sunt mai multe vise cu atat se pare ca exista mai multe probleme nerezolvate in starea de veghe, si invers mai putine vise o viata cu mai putine probleme.

Pentru a descrie pricipiul de interpretare a vusurilor dupa Adler , este nevoie sa ne reamintim macar sumar pozitiile principale ale “Psihologiei individuale“. Fiind unul dintre primii discipoli ai lui Freud separat ulterior de acesta pe motive de incongruente in viziuni, considera tendintele de baza ale omului – tendinta spre superioritate si tendinta spre putere. Izvorul evolutiei si cresterii personale este acel sentiment firesc de inferioritate simtit de copilul vulnerabil. Pentru a compensa acest sentiment, copilul incearca si tinde spre a deveni mare si puternic.

O alta tendinta importanta – este tendinta de a atinge scopul, care formeaza stilul vietii individului. Este vorba despre autoafirmare. Ratiunea sustinuta de sentimente sociale (simtul apartenentei la familie, la societate, increderea in alti oameni, etc.), asigura comportamentul social productiv si atingerea scopului vietii.

Spre deosebire de ratiune, intelectul individual este limitat preponderent de scopuri de superioritate persponala. Majoritatea oamenilor se concentreaza in exces spre a-si depasi inferioritatea, tinzand nu doar sa devina puternici si autonomi, dar si sa depaseasca pe altii, sa fie in afara concurentei. Pentru ei este caracteristic hipercompemsarea , care, de regula, sta la baza numeroaselor nevroze, ce reprezinta diverse variante de grandomanii si tendinte spre superioritate. Iata cum insasi A. Adler afirma : “ne este foarte usor sa intelegem diversele tendinte spirituale, recunoscând in calitate de cea mai generala conditie prealabila ceea, ca au in fata scopul de a atinge superioritatea… aceasta este un scop fictiv de superioritate absolut contradictoriu cu realitatea, care a devenit conditia de baza a vietii noastre. “

“Ea ne ofera stabilitate si incredere, coordoneaza comportamentul si activitatile noastre dirijindu-le, impunind mintea noastra sa priveasca inainte si sa se perfectioneze. Dar este si partea obscura a lucrurilor – ea aduce cu sine tendinta de ostilitate, ne priveaza de senzatii spontane si permanent tinde sa ne insrtaineze de realitate, insistent provocându-ne sa aplicam violenta. “

Visul este o activitate viclean organizata, care permite visatorului sa obtina acel tot ce nu-l poate obtine in viata reala. Pentru ca scopul de baza al ajutorului psihotarapeutic consta in scaderea sentimentului de inferioritate, intarirea si dezvoltarea interesului social, contribuirea la constientizarea scopurilor si motivelor vietii si corectrea mijloacelor de obtinere a lor, atunci si intrpretarea viselor este indreptata spre cunoasterea functionarilor de hipercompensare si de erupere a tendintelor neadecvate. Ideea de baza si obiectivul major in abordarea “individuala” a visului, este scoatera la suprafata, depistarea si constientizarea “aranjamentelor“, adica a trucurilor semi-constientizate ale individului, legate de depasirea”sentimentului de inferiritate” si realizare a “scopului fictiv”.

“Scopul interpretarii viselor, scrie Adler, consta in a demostrarea pacientului exercitiile si lucrul pregatitor, care de regula il descopera ca creatorul propriei suferinte, in a-i demostra faptul ca bazindu-se pe simboluri alegorice si epizoade selectate tendentios, incearca sa-si abordeze propria problema prin propria prisma, care ii permite sa-si realizeze dorinta sa individuala, preponderent stabilita deja de catre scopul fictiv al superioritatii“.

Adler considera visul, modalitate inconstienta de concentrare asupra scopului principal al vietii, in conditiile cand functia de corectare a psihicului si ratiunea, decad. Gratie acestui fapt pasiunea si dorinta ies in prim plan, se intensifica , se accentuiaza, se exagereaza. Visele arata nu doar realizarea dorintei, dar si schiteaza imagini grandioase de realizare a chiar si celor mai inimaginabile planuri. Asa in visele unui baschetbalist incepator des se intalnesc imagini ale competitiilor internationale, Jocurilor Olimpice, in care el se vedea intr-o forma sportiva de si, primea granduri, era in postura de arbitru, era obiectul admiratei etc.

Spre deosebire de Freud, Adler considera ca functia visului este mai degraba prelucrarea sarcinilor, aduse in vis din viata diurna, decât eliberarea de acele probleme care sunt refulate in inconstient. in acelasi timp Adler considera ca problemele la individ apar in vise intr-un mod deschis; mai mult ca atât, el pleda pentru indisociabilitatea partilor diurne si nocturne ale visului.35 Spre deosebire de Freud, care considera izvorul viselor conflictele actuale si impresiile trecute, Adler vorbeste de o functie de prezicere si anticipare, care directioneaza activitatea individului. Ea urmareste lucrul pregatitor al visatorului in legatura cu greutatile sale actuale, care corespunde firului vietii individului, dar nu si a ratiunii, si permanent are drept scop autoapararea. Aceasta functie de anticipare si sta la baza tendintei insistente a oamenilor de a-si interpreta propriile vise.

Pozitia fundamentala a psihologiei inidividuale, sustine ca firul vietii este neconstientizat si coordoneaza, intruchipeaza in sine propriul ideal inconstient. Tebuinta interna, fiind cauza faptului ca materialul psihic ramâne a fi in inconstient, preseaza atat de puternic asupra gândurilor, imaginilor, impresiilor visului, incât pentru a nu expune pericolului integritatea personalitatii, ele raman in “marea inconstientului“, deci, incomprehensibile. Tendintele spre care individul aspira stau in puterea idealului sau inconstient, – este dominarea mediului sau ce-l inconjoara. Daca ar fi ca el sa-si inteleaga visurile, gândurile sale ambitioase si faptele ar fi trebuit sa cedeze in fata criticii din partea gândirii vigilente. Dar asa cum tendinta sa reala este indreptata spre dominare, somnul trebuie sa fie neânteles…

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Bibliografie:

Sensul Vietii de Alfred Adler

Practica Si Teoria Psihologiei Individuale

Leave a comment .
Tags: Iliescu Alice, interpretare, psiholog, psihologica, psihoterapeut, scop, sens, stil, viata, vise .

Contact

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Calea Floreasca nr. 118, Sect.2

Telefon: 0735539328

Email: contact@psihoinsight.ro

Key Concepts and Insights

https://www.youtube.com/watch?v=0ag56H7mmak

FB Like

Calendar

May 2022
M T W T F S S
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

“Mai important decât ceea ce ai, este ce faci cu ceea ce ai” Alfred Adler

The Power of Meditation

https://www.youtube.com/watch?v=mvX0yNXGUq0

Articole recente

  • Fericirea este o alegere
  • Interdependenta, cheia longevității si armoniei in cuplu 

Categorii

  • Articole
  • Confidentialitate
  • Biblioteca Online
  • Teste Psihologice

Meniu

  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

CyberChimps WordPress Themes

© PSIHOINSIGHT