Tag Archives: incurajare

Cei patru călăreți ai Apocalipsei, predictori ai despărțirii

Posted on by Posted in Articole .

Metafora celor patru călăreți ai Apocalipsei este folosită în Noul Testament pentru a surprinde imaginea sfârșitului lumii inainte de Judecata de Apoi

Aceștia reprezintă cucerirea, războiul, foametea si moartea.

Dr. John M. Gottman* a preluat această metaforă și o folosește pentru a descrie cele patru trăsături pe care le-a regăsit în majoritatea relațiilor care ajung să eșueze.

1. Primul calaret al apocalipsei este CRITICA.

Daca descoperi ca tu si partenerul tau sunteti critici unul cu celalalt, nu presupune ca relatia ta este condamnata la esec. Problema cu criticismul este aceea ca, atunci cand devine generalizat, deschide drumul pentru celalalt calaret care il urmeaza, mult mai ucigator. Face ca victima sa se simta agresata, respinsa si ranita si deseori face ca agresorul si victima sa intre intr-un tipar care se amplifica, unde primul calaret reapare cu o mai mare frecventa si intensitate, lucru ce duce in cele din urma la dispret.

Sa-ti critici partenerul este diferit de a-ti exprima o nemultumire. Exprimarea nemultumirii se refera la probleme specifice, critica, este un atac la persoana; de fapt, demontezi intreaga lui fiinta atunci cand il critici.

Antidotul pentru critica:

Exprima-ti sentimentele si nevoile pe un ton bland, fara a-ti invinovati parteneruL!!!

Evita sa spui “tu”, lucru care poate indica vina. Vorbeste in schimb despre sentimentele tale folosind expresiile “eu” si exprima ceea ce ai nevoie intr-un mod pozitiv. Pentru a fi mai simplu, gandeste-te la doua lucruri pentru a formula intentia ta:

Ce simt?
De ce am nevoie?

Critica: “Intotdeauna vorbesti despre tine. Tu esti mereu atat de egoist?”

Antidot: “Ma simt pe dinafara din conversatie in seara asta si trebuie sa ma eliberez. Putem sa vorbim, te rog, despre cum mi-a fost ziua?”

Observati ca antidotul incepe cu “Ma simt”, duce la “Am nevoie” si apoi cu respect, cere sa se implineasca aceasta nevoie. Nu exista critica sau repros, ceea ce impiedica discutia sa escaladeze intr-o cearta.

2. Al doilea calaret este DISPRETUL

Atunci cand comunicam in acest fel, suntem cu adevarat rai- ii tratam pe ceilalti cu lipsa de respect, ii batjocorim cu sarcasm, il ridiculizam, il poreclim, il imitam, sau folosim un anume limbaj al corpului, cum ar fi ochii dati peste cap sau gesturile sarcastice. Scopul (constient sau neconstient) al dispretului este acela de a-l face pe partener sa se simta desconsiderat si fara valoare.

Dispretul depaseste cu mult critica. In timp ce critica e un atac la caracterul partenerului, dispretul presupune o pozitie de superioritate morala asupra lui:

Studiul arata ca partenerii unui cuplu care sunt dispretuitori intre ei sunt mult mai predispusi sa sufere de diferite afectiuni (raceli, gripe etc.) decat altii, deoarece sistemul lor imunitar este slabit! Dispretul este alimentat de un gand negativ legat de partener care mocneste pe termen lung, razbate in timpul disputei si cel acuzat este atacat dintr-o pozitie de relativa superioritate. Dispretul este distructiv si este cel mai mare predictor al divortului! El trebuie evitat cu orice pret.

Antidotul pentru dispret:

Construiti o cultura a aprecierii si a respectului in relatia voastra!!!

Exprima in mod regulat afectiunea, recunostinta, aprecierea, respectul fata de partenerul vostru, veti crea astfel o perspectiva pozitiva in relatia voastra, care actioneaza ca un amortizor pentru sentimentele negative. Cu cat te simti mai pozitiv, cu atat mai putin probabil vei simti sau vei exprima dispret.

Un alt mod in care ne explicam acest lucru este descoperirea “raportului magic” 5:1, intre interactiunile pozitive si cele negative pe care o relatie trebuie sa le aiba pentru a avea succes. Daca aveti cinci sau mai multe interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa, atunci faceti depozite regulate in contul vostru emotional, ceea ce va mentine relatia in spatiul de siguranta.

Dispretul: “ Ai uitat din nou sa umpli masina de spalat vase? Of! Esti incredibil de lenes.” (ochii dati peste cap)

Antidot: Am inteles ca ai fost ocupat in ultimul timp, dar ai putea sa-ti amintesti te rog sa incarci masina de spalat vase cand eu am de lucru pana tarziu? As aprecia!”

Antidotul functioneaza aici atat de bine, deoarece exprima intelegerea chiar de la bun inceput. Acest partener arata ca stie ca lipsa de curatenie nu este din lene sau rautate, asa ca nu face o declaratie dispretuitoare despre partenerul sau si nu ia vreo pozitie de superioritate morala. In schimb, acest antidot este o cerere respectuoasa si se incheie cu o declaratie de apreciere.

3. Al treilea calaret este DEFENSIVITATEA

Acesta este un raspuns tipic la critica. Noi toti am fost defensivi si acest calaret este aproape omniprezent atunci cand relatiile sunt pe butuci. Cand ne simtim acuzati pe nedrept, incepem sa cautam scuze si sa facem pe nevinovatii, pentru ca partenerul sa dea inapoi.

Din nefericire, aceasta strategie nu are niciodata succes. Suzele noastre doar spun ca nu luam ingrijorarile partenerului in serios

Defensivitatea este definita ca autoprotectie sub forma unei indignari juste sau a unei victimizari nevinovate in incercarea de a evita un atac perceput. Multi oameni devin defensivi atunci cand sunt criticati, dar problema este ca defensivitatea nu ajuta niciodata la rezolvarea problemei in mod concret. Defensivitatea este intr-adevar o modalitate de a invinui partenerul.

Drept urmare, problema nu este rezolvata si conflictul escaladeaza in continuare.

Antidotul defensivitatii:

Asuma-ti responsabilitatea, chiar si doar pentru o parte din conflict!!!

Defensivitate: “Nu este vina mea ca vom intarzia. E vina ta, din moment ce te imbraci intotdeauna in ultima clipa.”

Antidotul: Nu-mi place sa intarzii, dar ai dreptate. Nu trebuie sa plecam intotdeauna atat de devreme. Putem fi putin mai flexibili.

Prin asumarea responsabilitatii pentru o parte a conflictului (incercand sa plece mai devreme), chiar in timp ce afirma asertiv ca nu ii place sa intarzie, acest partener impiedica escaladarea conflictului prin admiterea rolului in conflict. De aici, partenerii pot negocia si ajunge pe aceeasi lungime de unda.

4. Al treilea calaret este IMPIETRIREA

Acesta este un raspuns la dispret. Impietrirea apare atunci cand cel care asculta se retrage din interactiune, se inchide si, pur si simplu, nu mai raspunde partenerului sau. In loc sa confrunte problemele cu partenerul, persoanele care devin impietrite pot face manevre evazive cum ar fi: sa se deconecteze, sa se sustraga, sa para ocupate sau sa se angajeze in comportamente obsesive sau de distragere.

Este nevoie de timp ca negativitatea creata de primii trei calareti sa devina destul de coplesitoare, astfel incat impietrirea sa devina o “iesire” de inteles, dar atunci cand se intampla, ea devine deseori un obicei prost. Si, din nefericire, impietrirea nu este usor de oprit. Este un rezultat al unui sentiment de coplesire, iar atunci cand devenim impietriti, este posibil sa nu mai fim intr-o stare mentala in care sa putem discuta lucrurile rational.

Antidotul impietririi:

Cauta sa practici auto-linistirea! Primul pas al auto-linistirii este oprirea discutiei conflictuale si cererea unei pauze.

Asadar, daca simti ca “te impietresti” in timpul unui conflict, opreste discutia si cere partenerului tau sa faca o pauza:

Impietrire: “Uite, am tot trecut prin asta de atatea ori, m-am saturat sa-ti tot reamintesc…”

Antidot: “Draga mea, imi pare rau ca te intrerup, dar ma simt coplesit si trebuie sa iau o pauza. Imi poti da douazeci de minute si apoi putem vorbi?”

Daca nu iei o pauza, te vei trezi impietrit, inghitindu-ti emotiile, fie te vei trezi ca explodezi in fata partenerului tau, sau ambele, si niciuna nu va duce nicaieri.

Deci, atunci cand faci o pauza, ar trebui sa dureze cel putin douazeci de minute, pentru ca va dura destul de mult ca organismul sa se calmeze fiziologic. Este esential ca in acest timp sa eviti gandurile indignarii indreptatite (“nu trebuie sa inghit asta”). Petreceti timpul facand ceva linistitor, cum ar fi sa asculti muzica, sa citesti, sa faci exercitii fizice.

Ai abilitatile. utilizeaza-le!

Acum ca stii care sunt cei patru calareti si cum sa ii contracarezi cu antidoturile dovedite stiintific. Ai instrumente esentiale pentru a gestiona conflictul intr-un mod sanatos.

Fii vigilent! Cu cat mai mult ii poti tine in frau pe cei patru calareti, cu atat mai probabil vei avea o relatie stabila si fericita.

RAZBOIUL TREBUIE SA INCETEZE ACUM!
apaude*John M. Gottman, cercetator de renume in domeniul relatiilor de cuplu si al familiei, profesor emerit de psihologie la Universitatea din Washington, co-fondator al Institutului Gottman, cercetator al Institutului National de Sanatate Mintala (NIMH – National Institute of Mental Health) si autor a peste 40 de carti. Este considerat de Psychotherapy Networker unul dintre primii zece cei mai influenti psihoterapeuti ai ultimului sfert de secol.

 

Bunătatea: o modalitate de a-ți îngriji creierul

Posted on by Posted in Articole .
“Doua calitati pe lume nu pot fi simulate si nici inlocuite: inteligenta si bunatatea!”
Ileana Vulpescu
Deși uneori pare greu de crezut, suntem „programați” să fim buni. Bunătatea este benefică pentru sănătatea noastra psiho – emotionala.

Bunătatea de care dăm dovadă în viața de zi cu zi adaugă o doză de respect și sensibilitate în relațiile interumane. Acțiunile bazate pe reciprocitate și intenția exclusivă de a face bine îmbunătățesc sănătatea mentală.

Probabil ai plantat deseori “semințe bune”, dar nu ai cules „recoltă” bogată de respect. Însă, chiar dacă ai fost trădat sau dezamăgit în repetate rânduri, un lucru iti va rămâne clar: poți trăi o viață mai bună dacă păstrezi  o armonie între ceea simți și ceea ce faci.

Jerome Kagan, un celebru profesor de la Universitatea Harvard, specialist în „psihologia bunătății”  susține că oamenii sunt programați genetic să fie buni. Asadar, toți am venit pe această lume cu „software-ul” instalat pentru a fi buni și a ne comporta ca atare.

Charles Darwin sustinea acum 150 de ani:  “Creierul uman este programat să dea dovadă de bunătate pentru a asigura supraviețuirea speciei. Gesturile de bunătate ne ajută să înțelegem că avem o șansă mai mare de supraviețuire dacă ne sprijinim unii pe altii într-un grup, decât dacă trăim singuri/ izolati.
Oamenii sunt empatici, deoarece această calitate le permite să identifice emotiile celorlalți, pentru a-i ajuta la nevoie și a asigura supraviețuirea grupului.”

Pe de alta parte, istoria și experiențele personale ne-au dovedit că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna așa. Care este motivul?
Creierul înțelege că bunătatea, compasiunea și respectul sunt necesare. Există atunci alți factori care ne îndreaptă în direcția opusă?

Daca actele de bunătate ne ajuta sa supravietuim ca specie, de ce nu ne straduim mai mult sa ne ajutam semenii?
Deși oamenii sunt programați să fie buni, comportamentul lor de până acum, a pus această planetă în pericol.De ce oamenii isi fac rau unii altora?

David Keltner, profesor si director al Centrului pentru Studiul Bunătății de la Universitatea din Berkeley, afirmă că societatea este construită în așa fel încât ne determina să ne concentrăm mai mult pe nevoile individuale/ constiinta individuala, decât pe nevoile de grup/ constiinta de grup.
Când oamenii își urmăresc propriile interese, balanța biologică înclină înspre invidie, atitudini critice si nejustificate, orgolii, aroganta/ glume sadice, suspiciuni nefondate, etichetari nedrepte, vulgaritate/  violență in limbaj, competitie/ lupta de putere fara sens, laudarosenii, proiectii, rautati gratuite si razbunari copilaresti, etc. Niciodată înspre bunătate.

Astfel de dimensiuni psihologice, precum resentimentele, invidia sau stresul provocat de competitie etc., afectează sănătatea fizică și psiho- emotionala.
Creierul tău știe foarte bine că aceste tendințe biologice către acțiuni negative te împiedică să stabilești conexiuni autentice cu cei din jur, condamnându-te la o singurătate tristă și profundă. Multi se vor lasa purtati de aceste vicii, putini vor constientiza la timp că sentimentele sau comportamentul lor sunt greșite, ca se îndepărteaza de esența, de rădăcinile lor…

Bunătatea și dorința de a face bine nu sunt utile dacă nu intenționezi decât să-ți salvezi ego-ul sifonat, sa iti îmbunătățești statutul prin acumularea de bogății și obținerea recunoașterii în plan social etc.

Bunătatea îți oferă pace interioară si  are un efect pozitiv asupra echilibrului tău interior. Este o sursă de pace și bunăstare spirituală. Nu contează dacă oamenii din jur nu știu nimic despre gesturile de bunătate pe care le faci în fiecare zi.
Tu știi, iar asta este de ajuns, si asta te ajuta sa te simti împăcat cu tine însuți…
Bunătatea și compasiunea activează regiuni puternice ale sistemului limbic cerebral. O persoană altruista si compasivă devine mai intuitiva,  mai atenta, mai constienta de sine si de universul exterior.
Chiar daca nu ești martor la prea multe acțiuni bazate pe respect și bunătate autentică în viața de zi cu zi, nu trebuie să te lași descurajat. Tu poti da startul, poți să fii cel mai bun exemplu pentru familia si  prietenii tai… bunătatea este contagioasă!

Gesturile mărunte pot avea un impact puternic asupra celor din jur. Dacă transformăm cu toții bunătatea în motorul vieții de zi cu zi, rezultatele pe termen lung vor fi uimitoare.

A venit vremea să încetăm a mai aștepta ca familia de origine, societatea, sistemul, etc., să se schimbe in bine. Este timpul să facem o schimbare in noi insine, schimbarea pe care dorim să o vedem în lume. Schimbând relația cu noi înșine, în primul rând. Schimbând felul în care ne raportăm la realitate. Schimbând felul în care ne raportăm la relațiile cu cei dragi. Asumându-ne responsabilitatea propriei vieți. Concentrându-ne atenția pe ceea ce este bun si pe ce dorim să construim, nu pe ceea ce ne displace sau nemulțumeste.

Doar în felul acesta putem, cu adevărat, clădi împreună o lume nouă. Stă în puterea noastră să punem bazele unei altfel de comunități, unui altfel de sistem educațional, unor altfel de relaționări. Conștiente! Bazate pe cooperare si excelenta, nu pe comparatie si competiție. Pe iubire, nu pe frică. Pe compasiune, nu pe milă.  Pe acțiune conștientă, nu pe reacție. Pe acceptare si straduinta, nu pe judecată. Pe devenire, nu pe supraviețuire.

Fii tu insuti – omul bun – pe care il doresti in viata ta!

 

 

 

Psiholog Iliescu Alice

Psiholog Iliescu Alice

 

sursa: doza de sanatate

Iubire Maligna- Cum sa ne protejam de narcisisti

Posted on by Posted in Articole .

Împărtășesc cu dumneavoastră o scena adevărată descrisă mai jos, chiar dacă am schimbat numele personajelor, pentru a vă introduce în lumea a ceea ce se poate numi „iubire malignă”. Termenul clinic pentru aceasta este tulburare de personalitate narcisistă si  stă la baza unor “știri” în zilele noastre. Atunci când cineva este narcisist, fie că este director, actor sau un membru al familiei, el suferă. Când narcisismul „intră în casă”, lasă în urma sa o dâră de durere…

“Dar, nu poți să ieși acum” a spus Maria, asistenta, către Dr. Crissey, când acesta ieșea din sala de conferințe. „Nu am terminat cu acest raport și avem în secție un pacient sub monitorizare pe care trebuie să îl vedem.”

Aparent indiferent, Dr. Crissey a ieșit replicând „Cine ești tu să-mi spui  mie ce să fac? Ceea ce fac eu este pentru binele tău. Tu ești doar o asistentă. Iau o pauză acum. Nu e aici nimeni care să fie așa de pregătit ca mine. Pur și simplu va trebui să continui fără cel mai bun chirurg pe care l-ai văzut. Nimeni nu îmi spune mie ce să fac. Mă voi întâlni cu Consiliul Director în curând și le voi povesti despre lipsa ta de respect.”

Momentul intervenției: Am vorbit cu amândoi atunci când mi s-a solicitat să intervin. Maria m-a asigurat că Dr. Crissey are în spate o listă lungă de poziții pe care le-a ocupat în trecut și aduce în mod constant la cunoștința tuturor că el este „un om important în campus”. Ea spune: „El are un mod straniu de a te pune la pământ. Dacă greșește, ceea ce nu recunoaște niciodată, are un mod de a întoarce lucrurile în așa fel încât persoana pe care o răneștese simte în final blamată. El nu are niciodată deficiențe și devine mânios la simpla sugestie că este imperfect. El nu este niciodată drăguț fără un motiv. Numai când vrea ceva, doar atunci ne acordă mângâieri și imediat ce a primit ceea ce dorește, ne taie de la porție. Probabil că are inima de gheață. Nu este de mirare că divorțează.”

Acesta este un „discurs tipic de narcisism”. Dr. Crissey, pe de altă parte, îmi spune că este ridicol că ar trebui să se converseze cu toți fiindcă ei cred că au acest drept. „Sunt toți proști ca nevastă-mea și celelalte două de dinaintea sa.” Spune el. „Ea are nevoie de mine, eu nu am nevoie de ea. Cine se cred acești oameni? Sunt bogat si am un I.Q. care îi lasă în noroi și un CV care ar trebui să îi facă pe toți să tacă. Nu au nicio idee cu cine au de-a face și câte cunosc eu. Nu am de gând să mă limitez prin asemenea protocoale prostești. Când iau o pauză, iau o pauză. Merit propria mea greutate în aur cu diamante. Ar trebui să țină cont de aceasta.”

 

f64a4595f83b65e5197f6ae66b06fabe

Psiholog Alice Iliescu

Ce se petrece aici și de ce ar trebui să ne pese?

Mulți oameni trăiesc alături de persoane care suferă de această tulburare și nici nu realizează aceasta. Intenția mea este de a clarifica lucrurile, în speranța că acest fapt va aduce alinare propriei voastre vieți, în situația în care aveți de a face cu astfel de producători de iubire malignă.

În această direcție , voi sublinia o listă de caracteristici care sunt specifice acestei tulburări de personalitate care este, în treacăt fie spus, foarte rezistentă la tratament. Nu este necesar ca un narcisist să fie caracterizat de toate cele de mai jos, dar cu cât mai multe sunt prezente, cu atât tabloul este mai suspect. (A se nota că aceste caracteristici sunt luate în considerare ca diagnostic în cazul adulților).

Dacă ați fost implicat într-o situație de tipul „ieșire din minți” la serviciu, acasă sau oriunde altundeva, cu cineva care prezintă următoarele simptome, alinați-vă cu gândul că nu sunteți singur. Este posibil să fi avut de-a face cu o astfel de persoană. Fiți conștient de asemenea că un narcisist este ultima persoană care ar merge să caute ajutor, „Nu este nimic în neregulă cu mine. Nu sunt eu de vină, ci tu.” În consecință, un narcisist cu multe cunoștințe poate constitui baza câștigului pentru un cabinet terapeutic prin cei care îl cunosc și se află la capătul puterii încercând sa-și dea seama cum să facă să se simtă mai bine! Chiar și după ce narcisistul a terminat tratamentul, rezultatul este sumbru. De aceea, trebuie să faceți ceea ce trebuie pentru a vă salva. Vă amintiți de zicala veche despre masca de oxigen pe care să v-o puneți mai întâi vouă înainte ca avionul să se prăbușească? Este același lucru și aici. Fixați-vă centurile pentru că începem:

 Caracteristicile tulburării de personalitate de tip narcisist:

  • Grandomanie cronică (manifestată inexorabil înspre atingerea succesului, puterii, iubirii ideale, frumuseții, sclipirii)
  • Fantezii despre grandoare
  • Necesitate stringentă pentru a fi admirat
  • Lipsa nu doar a sensibilității față de necesitățile altcuiva, dar și față de ceilalți sau față de orice care nu este un mijloc pentru propria lor satisfacție (pentru a fi văzuți ca un caz special, unde regulile nu li se aplică)
  • Sentimente de îndreptățire
  • Realizări exagerate
  • Necesitatea de a fi mai mare decât viața
  • Sentimente de furie în confruntarea cu importanța de sine, revelarea simțului de bază de ne-importanță, goliciune, fragilitate
  • Sentimente secrete de nevrednicie sau sindrom de impostor
  • Apariția răcelii în momentul confruntării, indiferență
  • Lipsă de dorință, incapacitate de empatie
  • Invidie pentru succesul altor persoane
  • Aroganță/trufie
  • Adesea, cu o aversiune extremă față de îmbătrânire

 

Șapte strategii pentru a vă proteja

Dacă vă sună cunoscute aceste caracteristici, să rețineți că nu ignoranța este fericirea atunci când aveți de a face cu un narcisist. Trebuie să știți că este foarte puțin probabil ca narcisistul de lângă voi să își dorească vreodată să se schimbe. Dacă ceva se va schimba, va veni din partea voastră. Primul vostru pas este să realizați ca meritați să vă tratați cu respect. Puneți în aplicare următoarele:

  1. Hotărâți limitele.
  2. Identificați comportamentele care depășesc limitele și comunicați aceasta după cum este necesar.
  3. Programați-vă în orar suficient timp de relaxare după ce ați fost în apropierea lor.
  4. Identificați un cerc puternic de suport pentru voi, nu pentru a vă văicări, ci pentru a vă aduna puterile și a vă înnoi perspectivele.
  5. Construiți rezerve. Fiți conștienți că atunci când vine timpul, va exista o respingere.
  6. Nu vă prăbușiți, rămâneți stabili. Rămâneți pe poziții fără dramă. Rămâneți în neutralitate.
  7. Nu vă păcăliți. Orientați-vă către ceea ce înseamnă de fapt iubirea cu adevărat.

 

A se reține:                                                                                                                                              

  • Iubirea vindecă, nu rănește.
  • Iubirea colaborează, nu intră în competiție.
  • Iubirea hrănește, nu consumă.
  • Iubirea valorizează, nu devalorizează.
  • Iubirea întinde o mână, nu un pumn…

Un exemplu  bun despre ce inseamna dragoste gasim  in:

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)