Alfred Adler (1870 -1937) este de parere ca visele sunt un instrument important pentru a intelege starea noastra de veghe. Visele sunt dispozitive de rezolvare a problemelor, ele trebuiesc aduse in constient si interpretate. Adler considera ca exista o stransa corelatie intre visele noastre si viata de zi cu zi. De asemenea considera ca exista o corelatie intre numarul viselor si problemele zilnice, cu cat sunt mai multe vise cu atat se pare ca exista mai multe probleme nerezolvate in starea de veghe, si invers mai putine vise o viata cu mai putine probleme.
Pentru a descrie pricipiul de interpretare a vusurilor dupa Adler , este nevoie sa ne reamintim macar sumar pozitiile principale ale “Psihologiei individuale“. Fiind unul dintre primii discipoli ai lui Freud separat ulterior de acesta pe motive de incongruente in viziuni, considera tendintele de baza ale omului – tendinta spre superioritate si tendinta spre putere. Izvorul evolutiei si cresterii personale este acel sentiment firesc de inferioritate simtit de copilul vulnerabil. Pentru a compensa acest sentiment, copilul incearca si tinde spre a deveni mare si puternic.
O alta tendinta importanta – este tendinta de a atinge scopul, care formeaza stilul vietii individului. Este vorba despre autoafirmare. Ratiunea sustinuta de sentimente sociale (simtul apartenentei la familie, la societate, increderea in alti oameni, etc.), asigura comportamentul social productiv si atingerea scopului vietii.
Spre deosebire de ratiune, intelectul individual este limitat preponderent de scopuri de superioritate persponala. Majoritatea oamenilor se concentreaza in exces spre a-si depasi inferioritatea, tinzand nu doar sa devina puternici si autonomi, dar si sa depaseasca pe altii, sa fie in afara concurentei. Pentru ei este caracteristic hipercompemsarea , care, de regula, sta la baza numeroaselor nevroze, ce reprezinta diverse variante de grandomanii si tendinte spre superioritate. Iata cum insasi A. Adler afirma : “ne este foarte usor sa intelegem diversele tendinte spirituale, recunoscând in calitate de cea mai generala conditie prealabila ceea, ca au in fata scopul de a atinge superioritatea… aceasta este un scop fictiv de superioritate absolut contradictoriu cu realitatea, care a devenit conditia de baza a vietii noastre. “
“Ea ne ofera stabilitate si incredere, coordoneaza comportamentul si activitatile noastre dirijindu-le, impunind mintea noastra sa priveasca inainte si sa se perfectioneze. Dar este si partea obscura a lucrurilor – ea aduce cu sine tendinta de ostilitate, ne priveaza de senzatii spontane si permanent tinde sa ne insrtaineze de realitate, insistent provocându-ne sa aplicam violenta. “
Visul este o activitate viclean organizata, care permite visatorului sa obtina acel tot ce nu-l poate obtine in viata reala. Pentru ca scopul de baza al ajutorului psihotarapeutic consta in scaderea sentimentului de inferioritate, intarirea si dezvoltarea interesului social, contribuirea la constientizarea scopurilor si motivelor vietii si corectrea mijloacelor de obtinere a lor, atunci si intrpretarea viselor este indreptata spre cunoasterea functionarilor de hipercompensare si de erupere a tendintelor neadecvate. Ideea de baza si obiectivul major in abordarea “individuala” a visului, este scoatera la suprafata, depistarea si constientizarea “aranjamentelor“, adica a trucurilor semi-constientizate ale individului, legate de depasirea”sentimentului de inferiritate” si realizare a “scopului fictiv”.
“Scopul interpretarii viselor, scrie Adler, consta in a demostrarea pacientului exercitiile si lucrul pregatitor, care de regula il descopera ca creatorul propriei suferinte, in a-i demostra faptul ca bazindu-se pe simboluri alegorice si epizoade selectate tendentios, incearca sa-si abordeze propria problema prin propria prisma, care ii permite sa-si realizeze dorinta sa individuala, preponderent stabilita deja de catre scopul fictiv al superioritatii“.
Adler considera visul, modalitate inconstienta de concentrare asupra scopului principal al vietii, in conditiile cand functia de corectare a psihicului si ratiunea, decad. Gratie acestui fapt pasiunea si dorinta ies in prim plan, se intensifica , se accentuiaza, se exagereaza. Visele arata nu doar realizarea dorintei, dar si schiteaza imagini grandioase de realizare a chiar si celor mai inimaginabile planuri. Asa in visele unui baschetbalist incepator des se intalnesc imagini ale competitiilor internationale, Jocurilor Olimpice, in care el se vedea intr-o forma sportiva de si, primea granduri, era in postura de arbitru, era obiectul admiratei etc.
Spre deosebire de Freud, Adler considera ca functia visului este mai degraba prelucrarea sarcinilor, aduse in vis din viata diurna, decât eliberarea de acele probleme care sunt refulate in inconstient. in acelasi timp Adler considera ca problemele la individ apar in vise intr-un mod deschis; mai mult ca atât, el pleda pentru indisociabilitatea partilor diurne si nocturne ale visului.35 Spre deosebire de Freud, care considera izvorul viselor conflictele actuale si impresiile trecute, Adler vorbeste de o functie de prezicere si anticipare, care directioneaza activitatea individului. Ea urmareste lucrul pregatitor al visatorului in legatura cu greutatile sale actuale, care corespunde firului vietii individului, dar nu si a ratiunii, si permanent are drept scop autoapararea. Aceasta functie de anticipare si sta la baza tendintei insistente a oamenilor de a-si interpreta propriile vise.
Pozitia fundamentala a psihologiei inidividuale, sustine ca firul vietii este neconstientizat si coordoneaza, intruchipeaza in sine propriul ideal inconstient. Tebuinta interna, fiind cauza faptului ca materialul psihic ramâne a fi in inconstient, preseaza atat de puternic asupra gândurilor, imaginilor, impresiilor visului, incât pentru a nu expune pericolului integritatea personalitatii, ele raman in “marea inconstientului“, deci, incomprehensibile. Tendintele spre care individul aspira stau in puterea idealului sau inconstient, – este dominarea mediului sau ce-l inconjoara. Daca ar fi ca el sa-si inteleaga visurile, gândurile sale ambitioase si faptele ar fi trebuit sa cedeze in fata criticii din partea gândirii vigilente. Dar asa cum tendinta sa reala este indreptata spre dominare, somnul trebuie sa fie neânteles…
Bibliografie:
Sensul Vietii de Alfred Adler
Practica Si Teoria Psihologiei Individuale