Alice Iliescu
  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

Tag Archives: creier

Bunătatea: o modalitate de a-ți îngriji creierul

Posted on 4 July 2018 by Alice Posted in Articole .
“Doua calitati pe lume nu pot fi simulate si nici inlocuite: inteligenta si bunatatea!”
Ileana Vulpescu
Deși uneori pare greu de crezut, suntem „programați” să fim buni. Bunătatea este benefică pentru sănătatea noastra psiho – emotionala.

Bunătatea de care dăm dovadă în viața de zi cu zi adaugă o doză de respect și sensibilitate în relațiile interumane. Acțiunile bazate pe reciprocitate și intenția exclusivă de a face bine îmbunătățesc sănătatea mentală.

Probabil ai plantat deseori “semințe bune”, dar nu ai cules „recoltă” bogată de respect. Însă, chiar dacă ai fost trădat sau dezamăgit în repetate rânduri, un lucru iti va rămâne clar: poți trăi o viață mai bună dacă păstrezi  o armonie între ceea simți și ceea ce faci.

Jerome Kagan, un celebru profesor de la Universitatea Harvard, specialist în „psihologia bunătății”  susține că oamenii sunt programați genetic să fie buni. Asadar, toți am venit pe această lume cu „software-ul” instalat pentru a fi buni și a ne comporta ca atare.

Charles Darwin sustinea acum 150 de ani:  “Creierul uman este programat să dea dovadă de bunătate pentru a asigura supraviețuirea speciei. Gesturile de bunătate ne ajută să înțelegem că avem o șansă mai mare de supraviețuire dacă ne sprijinim unii pe altii într-un grup, decât dacă trăim singuri/ izolati.
Oamenii sunt empatici, deoarece această calitate le permite să identifice emotiile celorlalți, pentru a-i ajuta la nevoie și a asigura supraviețuirea grupului.”

Pe de alta parte, istoria și experiențele personale ne-au dovedit că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna așa. Care este motivul?
Creierul înțelege că bunătatea, compasiunea și respectul sunt necesare. Există atunci alți factori care ne îndreaptă în direcția opusă?

Daca actele de bunătate ne ajuta sa supravietuim ca specie, de ce nu ne straduim mai mult sa ne ajutam semenii?
Deși oamenii sunt programați să fie buni, comportamentul lor de până acum, a pus această planetă în pericol.De ce oamenii isi fac rau unii altora?

David Keltner, profesor si director al Centrului pentru Studiul Bunătății de la Universitatea din Berkeley, afirmă că societatea este construită în așa fel încât ne determina să ne concentrăm mai mult pe nevoile individuale/ constiinta individuala, decât pe nevoile de grup/ constiinta de grup.
Când oamenii își urmăresc propriile interese, balanța biologică înclină înspre invidie, atitudini critice si nejustificate, orgolii, aroganta/ glume sadice, suspiciuni nefondate, etichetari nedrepte, vulgaritate/  violență in limbaj, competitie/ lupta de putere fara sens, laudarosenii, proiectii, rautati gratuite si razbunari copilaresti, etc. Niciodată înspre bunătate.

Astfel de dimensiuni psihologice, precum resentimentele, invidia sau stresul provocat de competitie etc., afectează sănătatea fizică și psiho- emotionala.
Creierul tău știe foarte bine că aceste tendințe biologice către acțiuni negative te împiedică să stabilești conexiuni autentice cu cei din jur, condamnându-te la o singurătate tristă și profundă. Multi se vor lasa purtati de aceste vicii, putini vor constientiza la timp că sentimentele sau comportamentul lor sunt greșite, ca se îndepărteaza de esența, de rădăcinile lor…

Bunătatea și dorința de a face bine nu sunt utile dacă nu intenționezi decât să-ți salvezi ego-ul sifonat, sa iti îmbunătățești statutul prin acumularea de bogății și obținerea recunoașterii în plan social etc.

Bunătatea îți oferă pace interioară si  are un efect pozitiv asupra echilibrului tău interior. Este o sursă de pace și bunăstare spirituală. Nu contează dacă oamenii din jur nu știu nimic despre gesturile de bunătate pe care le faci în fiecare zi.
Tu știi, iar asta este de ajuns, si asta te ajuta sa te simti împăcat cu tine însuți…
Bunătatea și compasiunea activează regiuni puternice ale sistemului limbic cerebral. O persoană altruista si compasivă devine mai intuitiva,  mai atenta, mai constienta de sine si de universul exterior.
Chiar daca nu ești martor la prea multe acțiuni bazate pe respect și bunătate autentică în viața de zi cu zi, nu trebuie să te lași descurajat. Tu poti da startul, poți să fii cel mai bun exemplu pentru familia si  prietenii tai… bunătatea este contagioasă!

Gesturile mărunte pot avea un impact puternic asupra celor din jur. Dacă transformăm cu toții bunătatea în motorul vieții de zi cu zi, rezultatele pe termen lung vor fi uimitoare.

A venit vremea să încetăm a mai aștepta ca familia de origine, societatea, sistemul, etc., să se schimbe in bine. Este timpul să facem o schimbare in noi insine, schimbarea pe care dorim să o vedem în lume. Schimbând relația cu noi înșine, în primul rând. Schimbând felul în care ne raportăm la realitate. Schimbând felul în care ne raportăm la relațiile cu cei dragi. Asumându-ne responsabilitatea propriei vieți. Concentrându-ne atenția pe ceea ce este bun si pe ce dorim să construim, nu pe ceea ce ne displace sau nemulțumeste.

Doar în felul acesta putem, cu adevărat, clădi împreună o lume nouă. Stă în puterea noastră să punem bazele unei altfel de comunități, unui altfel de sistem educațional, unor altfel de relaționări. Conștiente! Bazate pe cooperare si excelenta, nu pe comparatie si competiție. Pe iubire, nu pe frică. Pe compasiune, nu pe milă.  Pe acțiune conștientă, nu pe reacție. Pe acceptare si straduinta, nu pe judecată. Pe devenire, nu pe supraviețuire.

Fii tu insuti – omul bun – pe care il doresti in viata ta!

 

 

 

Psiholog Iliescu Alice

Psiholog Iliescu Alice

 

sursa: doza de sanatate

Leave a comment .
Tags: altruism, armonie, bucurie, bunatate, compasiune, creier, daruire neconditionata, empatie, iertare, impacare, incurajare, intelepciune, pace, sanatos .

STĂPÂNIREA REACȚIEI ANIVERSARE: CUM SĂ NE LINIȘTIM AMINTIRILE *

Posted on 24 October 2015 by Alice Posted in Articole .

Se apropie sezonul emoțiilor intense și al amintirilor evocate.

Pentru unele persoane, perioada de vacanță poate genera sentimente de întristare, de anxietate, de pierdere sau de durere. Articolele din ziare și reviste vorbesc despre patologia sezonieră: starea de tristețe din vacanță, „Nevroza Crăciunului”, perturbări sezoniere de dispoziție. Putem auzi chiar și de „Bolile de inimă ale vacanței”, o formă de anomalie cardiacă, sau mai rău, de „Crăciunul Fericit Coronarian”.

Stresul de vacanță este mult discutat si în cadrul comunității științifice a sănătății mentale. Data de 25 decembrie și multe alte zile de sărbătoare sau „aniversări” pot avea o semnificație de valoare ridicată. Acestea includ zilele de naștere, aniversările zilei de căsătorie și ale zilelor în care ființele iubite au decedat. Asemenea evenimente comemorative declanșează adesea o amintire ( o retrăire emoțională și fizică puternică) a unei ființe dragi sau a unui eveniment și sentimentele diverse care însoțesc o pierdere personală semnificativă. Acest fenomen, adesea deosebit de dureros, se numește „Reacție aniversară”. Dacă nu este înțeles, reacția aniversară poate lovi fără avertizare prealabilă, generând efecte deranjante.

„Reacțiile aniversare” sunt considerate retrăirile unui eveniment traumatizant anterior – un deces, un dezastru sau o tragedie în viața individuală. Acestea sunt declanșate de o dată sau de un eveniment specific care atinge o coardă din profunzimea minții noastre, coardă ce poate reprezenta un portal traumatizant de comunicare cu trecutul. O zi de naștere, o dată notabilă sau o zi de vacanță poate crea o legătură cu un moment anterior din viața noastră, moment ce a fost plin de probleme, de durere sau de conflicte. Atunci când acestea apar, o persoană care poate fi altfel într-o stare de funcționare de nivel ridicat, poate fi depășită și se poate simți lipsită de putere sau chiar imobilizată.

Din păcate, amintirile pline de durere nu pot fi pur și simplu șterse din creierul nostru. La urma urmei, mintea este un ceasornic și un înregistrator de jurnale dedicat. După cum se spune din bătrâni, „Nimic nu îmbunătățește memoria mai bine decât încercarea de a uita”.

Nu toate traumele scot la iveală reacții aniversare. Dar pentru ființele vulnerabile, o zi sau un eveniment memorial poate genera răspunsuri/ stari variate, precum tristețea, mânia, anxietatea, coșmarurile, dificultatea de concentrare, lipsa poftei de mâncare, regretul si disperarea. Pot, de asemenea, să apară și perturbări la nivelul corpului fizic, precum durerile de cap, durerile de spate, afectiuni ale glandelor suprarenale, perturbările gastrointestinale sau amorțelile.

Ora sau data specifică pot părea evidente, ca o bine-cunoscută dată aniversară a unei pierderi sau ca o dată de calendar importantă. Dar uneori declanșarea poate să ne scape ca printre degete – chiar tăinuită față de partea conștientă. Freud recunoaște faptul că amintirile dureroase ar putea fi inconștiente sau în întregime dincolo de sfera conștientă a ființei. El a scris despre cazul lui Fraulein Elisabeth von R, care a trăit o stare de durere sufletească la comemorarea decesului rudelor sale apropiate pe care le-a îngrijit. Exemplele clinice familiare pentru acești autori includ reacția aniversară a unui bărbat de 45 de ani, reacție ce a apărut atunci când a ajuns la vârsta la care a decedat tatăl său, cazul unei paciente, care devenea în fiecare an copleșit de tristețe la comemorarea decesului fratelui ei și stări de depresie de vacanță ce apăreau la o persoană care și-a pierdut soțul în timpul unei vacanțe. Aceste traume retrezite apar într-un mod predictibil, însă fără atenționare.
Reacțiile aniversare pot fi trăite, de asemenea, și la nivel cultural. Asasinarea unui mare conducător, prăbușirea unui avion, atacurile teroriste (cum a fost cel de la data de 9/11) și dezastrele naturale pot afecta în mod profund pe supraviețuitori și pe martorii acestora. Aceste evenimente memoriale sunt împărtășite în cadrul unei comunități; poate exista o oarecare consolare în rândul celor care au trecut prin evenimentul traumatizant.

Creierul plătește minții pentru toate și este un sac fără fund. Amintirile pot fi clasificate: ele pot fi declarative (fapte explicite, care pot fi reamintite în sfera conștientului), procedurale (învățare implicită prin care mâna care scrie știe cum să manevreze stiloul), topografice (sistemul de orientare GPS al creierului) și emoționale (sentimentele asociate cu un anumit eveniment).

Neurotransmițătorii – cum ar fi dopamina, norepinefrina și serotonina – transportă mesaje de-a lungul neuronilor, transmițând în acest mod semnale către structurile de codificare memorativă ale creierului. Acești centri includ: hipocampusul (hard-discul pe care se poate înregistra), amigdala (scriitorul de jurnale al creierului, de dimensiunea unei nuci) și hipotalamusul (centrul nervos care reglementează hormonii din corpul fizic).

Neuroștiința formării memoriei traumatice este destul de complexă. Le fel cum este posibil să ne dorim să uităm o traumă sau o pierdere, creierul hiperactivat (copleșit traumatic) efectuează niște înregistrări-clișee – data evenimentului, indicația ceasornicului de pe perete, mirosul mărului, unghiul făcut de Soare și multe alte detalii – și le impregnează în circuitul de frică al creierului.

Oamenii de știință sunt siguri că amigdala ( crierul reptilian) este procesorul puternic care înregistrează memoriile emoționale asociate cu o traumă. Trauma pune, de asemenea, hipotalamusul într-o stare de alertă de grad ridicat și mobilizează răspunsurile de stres ale corpului, inclusiv reacția de luptă-sau-zbor, care crește frecvența bătăilor inimii și presiunea sanguină și cauzează declanșarea transpirației și pomparea unor cantități mai mari de sânge către mușchi. Ca o orchestră bine dirijată, mintea armonizează indicațiile traumei cu sentimente și reacții corporale intense.

Mai târziu, o dată specifică legată de eveniment declanșează amintirea respectivă, ceea ce descătușează o reacție traumatică în minte și în corp. Apare reacția aniversară. Nu este clar cât de vulnerabilă este fiecare persoană în parte la reacțiile aniversare. Există vreo amigdală sensibilă la aniversări? Acest aspect nu se cunoaște deocamdată.

Evenimentele aniversare nu se tergiversează. Și nici nu sunt caracterizate de căderile emoționale extinse asociate cu Tulburările afective sezoniere (Seasonal Affective Disorder – SAD). Ele sunt diferite și de ceea ce este denumit vinovăția supraviețuitorului, un fenomen paradoxal în care o ființă ce supraviețuiește unei experiențe înfricoșătoare se simte mai rău, în loc să se simtă mai bine. Reacțiile aniversare sunt mai puternice și mai distrugătoare decât fenomenele de „déjà vu”, vechiul sentiment de a fi fost acolo anterior. Reacțiile aniversare sunt comune. Ele sunt mai degrabă o reacție umană normală la momentele de timp care comportă o semnificație importantă pentru viețile noastre.

Cum ne putem stăpâni reacțiile aniversare:
Precauția. Anticiparea unui eveniment aniversar poate fi la fel de utilă ca o retrospectivă de 20/20, sau poate chiar mai bună. Prin atenția la perioadele în care suntem vulnerabili la o amintire traumatică, putem să identificăm momentele in care apar declanșările – și astfel putem diminua – efectele lor. A fi conștient de o reacție aniversară înseamnă a ști că acele momente sunt importante pentru noi. Cu ajutorul precauției putem elimina neașteptatul și putem întreprinde acțiuni (a se vedea în cele de mai jos) pentru a ne minimiza reacția. Timpul va face restul drumului.

2. Ritualurile. Strategii de a face față menite să controlăm reacțiile psihologice și somatice la o aniversare ce ne creează probleme există din vremuri străvechi. Ritualurile de comemorare a unei pierderi, doliul de susținere și afirmarea vieții abundă în religiile organizate. Ceremoniile care se realizează și care amplifică puterea de a face față în timpul reacțiilor aniversare pot fi extrem de benefice: în Iudaism există Yarzheit menit pentru comemorarea unui doliu anual, hindușii practică Shraaddha, iar Ziua morților ajută multe persoane de religie catolică să își disipeze tristețea plină de durere. Vizitarea unui mormânt, împărtășirea evenimentului cu alte ființe umane implicate sau participarea la un serviciu religios poate ajuta la disiparea durerii. Grupurile de susținere spirituală, rugăciunea și meditația individuală sau de grup pot conferi, de asemenea, un grad ridicat de confort.
3. Oamenii. Familia și prietenii noștri sunt deseori cea mai bună medicație. Un element important de îngrijire a propriei persoane îl reprezintă legăturile sociale puternice, conversațiile cu multe ființe, cu atât de multe cu cât de mult aceasta se potrivește nevoilor noastre și petrecerea unui timp prețios cu alte ființe umane. Vizita la prieteni și la familie, angajarea în activități plăcute și căutarea acelor ființe care ne sunt dragi și în care avem încredere reprezintă toate antidoturi teribil de puternice în perioadele de vulnerabilitate. Reacția aniversară este suportată cel mai bine atunci când nu suntem singuri. …

Timpul singur nu vindeca toate suferintele, nici pe cele corporale si nici pe cele  sufletesti. Organismul si-a dezvoltat propriile strategii de autovindecare, care functioneaza la fel in domeniul corporal, cat si in cel sufletesc. E indicat sa studiem leziunile sufletesti si mecanismele lor naturale de vindecare a ranilor cu aceeasi atentie cu care le studiem pe cele corporale. Invatam sa deosebim intre diferite “tesuturi” sufletesti lezate, sa intelegem procese sufletesti cum sunt travaliul de doliu sau diferite mecanisme de aparare si de infrangere ca incercari de autovindecare ale sistemului psihic si putem sustine tintit aceste procese, respectiv putem recunoaste la timp si impiedica dezvoltarile eronate. Traumatologia psihica intampina sarcini care nu sunt mai mici decat traumatologia si patologia somatica.

Psiholog Alice Iliescu

Psiholog Alice Iliescu

 

Bibliografie:

Peter Riedesser, Gottfried Fischer (2003. “Tratat de psihotraumatologie).

Stein DJ, Rauch SL. (2010). “Neuropsychiatric Aspects of Anxiety Disorders” in Essentials of Neuropsychiatry and Behavioral Neurosciences. Eds. SC Yudofsky, RE Hales. Virginia: American Psychiatric Publishing.

Shin LM, Liberzon, I. (2010). The Neurocircuitry of Fear, Stress, and Anxiety Disorders. Neuropsychopharmacology, 35, 169-191.

Phan KL, Wager TD, Taylor SF, Liberzon I. (2004b). Functional Neuroimaging Studies of Human Emotions. CNS Spectrums, 9, 258-266.

* Matthew D. Erlich, M.D., Senior Resident in Psychiatry, Columbia University’s College of Physicians and Surgeons, and Lloyd I. Sederer, M.D., Medical editor, mental health for The Huffington Post.

Leave a comment .
Tags: amigdala, amintire, aniversara, anxietate, creier, deces, divort, doliu, evocare, pierdere, reactie, regrete, sine, somatizare, trauma, trecut, tristete .

Cu toţii avem un calmant natural în creier. Cum îl putem activa atunci când avem nevoie

Posted on 13 June 2013 by Alice Iliescu Posted in Articole .

Se ştia deja de mult timp că în creier se secretă o serie de substanţe care stimulează starea de bine. Dar oamenii de ştiinţă au descoperit recent că avem şi puterea de a combate anxietatea şi stresul, care se datorează unei alte substanţe naturale produsă în creier, efectul fiind indentic cu acela al diazepamului, de exemplu.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Stanford au descoperit, după mai mulţi ani de cercetări, au reuşit să identifice substanţa produsă în creier care ne ajută să depăşim situaţiile de stres şi anxietate fără pastile. Deşi nu au identificat încă molecula exactă care acţionează ca un anxiolitic natural, ei au constatat că fiecare dintre noi produce nişte substanţe numite „inhibitori care se leagă de diazepam“. „Am demonstrat pentru prima oară că aceşti inhibitori imită întocmai efectele diazepamului şi al altor benzodiazepine“, explică John Huguenard, profesor de neurologie la Universitatea Stanford, unul dintre autorii studiului publicat în revista „Neuron“. Meditaţia activează „medicamentele“ din creier Oamenii de ştiinţă, asemenea călugărilor budişti şi maeştrilor Zen, au constatat efectul benefic al meditaţiei asupra stării psihice. Totuşi, mecanismul precis care face legătura dintre meditaţie şi reducerea stresului şi anxietăţii era necunoscut. Specialiştii de la Centrul Medical Baptist Wake Forest au descoperit, recent, ce funcţii cerebrale sunt implicate în acest proces. În cadrul studiului lor, cercetătorii americani au inclus 15 voluntari sănătoşi, dar cu niveluri ridicate de anxietate. Totuşi, ei nu fuseseră niciodată trataţi pentru această problemă şi nici nu meditaseră niciodată. Toţi participanţii au participat la patru şedinţe de meditaţie de câte 20 de minute, pentru a învăţa tehnicile de concentrare şi de relaxare care alcătuiesc aşa-numita meditaţie activă. Aceasta constă în concentrarea asupra respiraţiei şi asupra senzaţiilor corporale, fără trecerea lor sau a lucrurilor din jur prin filtrul raţiunii. Şi înainte, şi după meditaţie, oamenii de ştiinţă americani analizat prin rezonanţă magnetică activitatea cerebrală a participanţilor. Apoi, au realizat chestionare care să arate nivelul de anxietate al voluntarilor. Majoritatea indivizilor au prezentat reduceri considerabile ale anxietăţii, care au fost cuantificate de cercetători ca o scădere cu 39% a stresului şi stărilor anxioase. „Acest studiu a demonstrat că numai câteva minute de meditaţie activă pe zi pot reduce considerabil nivelul zilnic de anxietate, mai eficient decât medicamentele şi fără efecte secundare“, a concluzionat Fadel Zeidan, coordonatorul cercetării. Potrivit specialistului, în timpul meditaţiei se activează în creier cortexul cingular anterior şi cortexul prefrontal ventromedial, zone implicate în reducerea nivelului stresului şi anxietăţii, exploatate, în mod clasic, de medicaţia anxiolitică (benzodiazepine, în special de diazepam). Mai exact, atunci când meditau, voluntarilor li se „aprindea“ în creier cortexul prefrontal ventromedial, care controlează în mod special starea de îngrijorare, acolo „se formează“ grijile. În plus, activitatea intensă din cealaltă zonă, cortexul anterior cingular – care controlează gândirea şi emoţiile – acţionează asemenea diazepamului.  Profesorul Mark Williams, de la Universitatea Oxford, explică ce înseamnă meditaţia activă

Ce este meditaţia activă şi cum poate fi folosită ca analgezic natural

Citeste mai mult: adev.ro/mnxdr0

Leave a comment .
Tags: calmant, creier, Iliescu Alice, meditatia, natural, psiholog, psihoterapeut .

Contact

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Calea Floreasca nr. 118, Sect.2

Telefon: 0735539328

Email: contact@psihoinsight.ro

Key Concepts and Insights

https://www.youtube.com/watch?v=0ag56H7mmak

FB Like

Calendar

August 2022
M T W T F S S
« Jun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

“Mai important decât ceea ce ai, este ce faci cu ceea ce ai” Alfred Adler

The Power of Meditation

https://www.youtube.com/watch?v=mvX0yNXGUq0

Articole recente

  • Reguli Minime in Psihoterapie
  • Cum sa ne purtam cu persoanele dificile. Paranoia

Categorii

  • Articole
  • Confidentialitate
  • Biblioteca Online
  • Teste Psihologice

Meniu

  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

CyberChimps WordPress Themes

© PSIHOINSIGHT