Alice Iliescu
  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

Tag Archives: iubire

Cei patru călăreți ai Apocalipsei, predictori ai despărțirii

Posted on 13 October 2020 by Alice Posted in Articole .

Metafora celor patru călăreți ai Apocalipsei este folosită în Noul Testament pentru a surprinde imaginea sfârșitului lumii inainte de Judecata de Apoi

Aceștia reprezintă cucerirea, războiul, foametea si moartea.

Dr. John M. Gottman* a preluat această metaforă și o folosește pentru a descrie cele patru trăsături pe care le-a regăsit în majoritatea relațiilor care ajung să eșueze.

1. Primul calaret al apocalipsei este CRITICA.

Daca descoperi ca tu si partenerul tau sunteti critici unul cu celalalt, nu presupune ca relatia ta este condamnata la esec. Problema cu criticismul este aceea ca, atunci cand devine generalizat, deschide drumul pentru celalalt calaret care il urmeaza, mult mai ucigator. Face ca victima sa se simta agresata, respinsa si ranita si deseori face ca agresorul si victima sa intre intr-un tipar care se amplifica, unde primul calaret reapare cu o mai mare frecventa si intensitate, lucru ce duce in cele din urma la dispret.

Sa-ti critici partenerul este diferit de a-ti exprima o nemultumire. Exprimarea nemultumirii se refera la probleme specifice, critica, este un atac la persoana; de fapt, demontezi intreaga lui fiinta atunci cand il critici.

Antidotul pentru critica:

Exprima-ti sentimentele si nevoile pe un ton bland, fara a-ti invinovati parteneruL!!!

Evita sa spui “tu”, lucru care poate indica vina. Vorbeste in schimb despre sentimentele tale folosind expresiile “eu” si exprima ceea ce ai nevoie intr-un mod pozitiv. Pentru a fi mai simplu, gandeste-te la doua lucruri pentru a formula intentia ta:

Ce simt?
De ce am nevoie?

Critica: “Intotdeauna vorbesti despre tine. Tu esti mereu atat de egoist?”

Antidot: “Ma simt pe dinafara din conversatie in seara asta si trebuie sa ma eliberez. Putem sa vorbim, te rog, despre cum mi-a fost ziua?”

Observati ca antidotul incepe cu “Ma simt”, duce la “Am nevoie” si apoi cu respect, cere sa se implineasca aceasta nevoie. Nu exista critica sau repros, ceea ce impiedica discutia sa escaladeze intr-o cearta.

2. Al doilea calaret este DISPRETUL

Atunci cand comunicam in acest fel, suntem cu adevarat rai- ii tratam pe ceilalti cu lipsa de respect, ii batjocorim cu sarcasm, il ridiculizam, il poreclim, il imitam, sau folosim un anume limbaj al corpului, cum ar fi ochii dati peste cap sau gesturile sarcastice. Scopul (constient sau neconstient) al dispretului este acela de a-l face pe partener sa se simta desconsiderat si fara valoare.

Dispretul depaseste cu mult critica. In timp ce critica e un atac la caracterul partenerului, dispretul presupune o pozitie de superioritate morala asupra lui:

Studiul arata ca partenerii unui cuplu care sunt dispretuitori intre ei sunt mult mai predispusi sa sufere de diferite afectiuni (raceli, gripe etc.) decat altii, deoarece sistemul lor imunitar este slabit! Dispretul este alimentat de un gand negativ legat de partener care mocneste pe termen lung, razbate in timpul disputei si cel acuzat este atacat dintr-o pozitie de relativa superioritate. Dispretul este distructiv si este cel mai mare predictor al divortului! El trebuie evitat cu orice pret.

Antidotul pentru dispret:

Construiti o cultura a aprecierii si a respectului in relatia voastra!!!

Exprima in mod regulat afectiunea, recunostinta, aprecierea, respectul fata de partenerul vostru, veti crea astfel o perspectiva pozitiva in relatia voastra, care actioneaza ca un amortizor pentru sentimentele negative. Cu cat te simti mai pozitiv, cu atat mai putin probabil vei simti sau vei exprima dispret.

Un alt mod in care ne explicam acest lucru este descoperirea “raportului magic” 5:1, intre interactiunile pozitive si cele negative pe care o relatie trebuie sa le aiba pentru a avea succes. Daca aveti cinci sau mai multe interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa, atunci faceti depozite regulate in contul vostru emotional, ceea ce va mentine relatia in spatiul de siguranta.

Dispretul: “ Ai uitat din nou sa umpli masina de spalat vase? Of! Esti incredibil de lenes.” (ochii dati peste cap)

Antidot: Am inteles ca ai fost ocupat in ultimul timp, dar ai putea sa-ti amintesti te rog sa incarci masina de spalat vase cand eu am de lucru pana tarziu? As aprecia!”

Antidotul functioneaza aici atat de bine, deoarece exprima intelegerea chiar de la bun inceput. Acest partener arata ca stie ca lipsa de curatenie nu este din lene sau rautate, asa ca nu face o declaratie dispretuitoare despre partenerul sau si nu ia vreo pozitie de superioritate morala. In schimb, acest antidot este o cerere respectuoasa si se incheie cu o declaratie de apreciere.

3. Al treilea calaret este DEFENSIVITATEA

Acesta este un raspuns tipic la critica. Noi toti am fost defensivi si acest calaret este aproape omniprezent atunci cand relatiile sunt pe butuci. Cand ne simtim acuzati pe nedrept, incepem sa cautam scuze si sa facem pe nevinovatii, pentru ca partenerul sa dea inapoi.

Din nefericire, aceasta strategie nu are niciodata succes. Suzele noastre doar spun ca nu luam ingrijorarile partenerului in serios

Defensivitatea este definita ca autoprotectie sub forma unei indignari juste sau a unei victimizari nevinovate in incercarea de a evita un atac perceput. Multi oameni devin defensivi atunci cand sunt criticati, dar problema este ca defensivitatea nu ajuta niciodata la rezolvarea problemei in mod concret. Defensivitatea este intr-adevar o modalitate de a invinui partenerul.

Drept urmare, problema nu este rezolvata si conflictul escaladeaza in continuare.

Antidotul defensivitatii:

Asuma-ti responsabilitatea, chiar si doar pentru o parte din conflict!!!

Defensivitate: “Nu este vina mea ca vom intarzia. E vina ta, din moment ce te imbraci intotdeauna in ultima clipa.”

Antidotul: Nu-mi place sa intarzii, dar ai dreptate. Nu trebuie sa plecam intotdeauna atat de devreme. Putem fi putin mai flexibili.

Prin asumarea responsabilitatii pentru o parte a conflictului (incercand sa plece mai devreme), chiar in timp ce afirma asertiv ca nu ii place sa intarzie, acest partener impiedica escaladarea conflictului prin admiterea rolului in conflict. De aici, partenerii pot negocia si ajunge pe aceeasi lungime de unda.

4. Al patrulea calaret este IMPIETRIREA

Acesta este un raspuns la dispret. Impietrirea apare atunci cand cel care asculta se retrage din interactiune, se inchide si, pur si simplu, nu mai raspunde partenerului sau. In loc sa confrunte problemele cu partenerul, persoanele care devin impietrite pot face manevre evazive cum ar fi: sa se deconecteze, sa se sustraga, sa para ocupate sau sa se angajeze in comportamente obsesive sau de distragere.

Este nevoie de timp ca negativitatea creata de primii trei calareti sa devina destul de coplesitoare, astfel incat impietrirea sa devina o “iesire” de inteles, dar atunci cand se intampla, ea devine deseori un obicei prost. Si, din nefericire, impietrirea nu este usor de oprit. Este un rezultat al unui sentiment de coplesire, iar atunci cand devenim impietriti, este posibil sa nu mai fim intr-o stare mentala in care sa putem discuta lucrurile rational.

Antidotul impietririi:

Cauta sa practici auto-linistirea! Primul pas al auto-linistirii este oprirea discutiei conflictuale si cererea unei pauze.

Asadar, daca simti ca “te impietresti” in timpul unui conflict, opreste discutia si cere partenerului tau sa faca o pauza:

Impietrire: “Uite, am tot trecut prin asta de atatea ori, m-am saturat sa-ti tot reamintesc…”

Antidot: “Draga mea, imi pare rau ca te intrerup, dar ma simt coplesit si trebuie sa iau o pauza. Imi poti da douazeci de minute si apoi putem vorbi?”

Daca nu iei o pauza, te vei trezi impietrit, inghitindu-ti emotiile, fie te vei trezi ca explodezi in fata partenerului tau, sau ambele, si niciuna nu va duce nicaieri.

Deci, atunci cand faci o pauza, ar trebui sa dureze cel putin douazeci de minute, pentru ca va dura destul de mult ca organismul sa se calmeze fiziologic. Este esential ca in acest timp sa eviti gandurile indignarii indreptatite (“nu trebuie sa inghit asta”). Petreceti timpul facand ceva linistitor, cum ar fi sa asculti muzica, sa citesti, sa faci exercitii fizice- și apoi întoarce-te la conversație, de îndată ce te simți pregătit.

Ai abilitatile. utilizeaza-le!

Acum ca stii care sunt cei patru calareti si cum sa ii contracarezi cu antidoturile dovedite stiintific. Ai instrumente esentiale pentru a gestiona conflictul intr-un mod sanatos.

Fii vigilent! Cu cat mai mult ii poti tine in frau pe cei patru calareti, cu atat mai probabil vei avea o relatie stabila si fericita.

RAZBOIUL TREBUIE SA INCETEZE ACUM!
apaude*John M. Gottman, cercetator de renume in domeniul relatiilor de cuplu si al familiei, profesor emerit de psihologie la Universitatea din Washington, co-fondator al Institutului Gottman, cercetator al Institutului National de Sanatate Mintala (NIMH – National Institute of Mental Health) si autor a peste 40 de carti. Este considerat de Psychotherapy Networker unul dintre primii zece cei mai influenti psihoterapeuti ai ultimului sfert de secol.

 

Leave a comment .
Tags: apocalipsa, apreciere, autolinistire, calareti, cercetare, comunicare, critica, cuplu, defensivitate, despartire, dispret, divort, eficiente, emotii, exprimare, Gottman, impietrire, incurajare, influenti, institut, iubire, john, metode, nevoie, preventie, primii, psihoterapeuti, relatie, respect, responsabilizare, tehnici .

Biblioteca Online

Posted on 17 February 2018 by Alice Posted in Biblioteca Online .

 

BIBLIOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament al unor stări nervoase prin lecturi adecvate. [< fr. bibliothérapie, cf. gr. biblion – carte, therapeia – tratament].

Biblioterapie

  1. Arta de a iubi, By Erich Fromm
  2. Cand mancarea tine loc de dragoste, By Geneen Roth
  3. Inteligenta Emotionala, By Daniel Goleman
  4. Cum sa-ti intaresti increderea in sine, By Vasile Dem Zmfirescu
  5. Omul in cautarea sensului vietii, By Victor Frankl 
  6. Psihologia Minciunii, by Scott Peck

 

 

 

 

 

Leave a comment .
Tags: arta, biblioteca, carte, carti, E-books, evolutie, iubire, lectura, online, recomandare, terapie .

Comuniunea Sociala si Echilibrul Interior

Posted on 24 February 2017 by Alice Posted in Articole .

♥”Toate eforturile mele sunt devotate cresterii sentimentului de comuniune sociala a pacientului”♥

Alfred Adler

Adler intelege individul numai in contextul social, spune ca de aici ne vine echilibrul- cu cat ne izolam de grup, cu atat suntem mai inadaptati.

Comuniunea sociala reprezinta nevoia interioara a fiecaruia dintre noi de a crea legaturi cu ceilalti, de a avea o identitate, de a fi recunoscuti de ceilalti si de a ne recunoaste in ceilalti.

Individul se miscã spre realizarea scopului sãu unic, personal, ghidându-se cu un set de convingeri create de el din primii ani de viatã, subiective, cu care rezolvã sarcinile vietii în stil propriu, stil cu atât mai sãnãtos cu cât este mai util siesi si celorlalti.

În cartea Sensul vieții, Adler spune: “Toate funcțiile noastre corporale și sufletești sunt dezvoltate corect, normal, sănătos în măsura în care poartă în ele suficient sentiment de comuniune socială și sunt apte pentru colaborare”;  mai departe, ne arată, între altele, faptul că deficiența ființei umane în a-și manifesta sentimentul de comuniune socială duce la eșec în viață. Trăsăturile de caracter ale individului exprimă gradul de sentiment de comuniune socială, iar psihologia individuală îl poate ajuta pe om să vadă dacă este pe calea cea bună.

El sustine ca stilul de viata al cuiva este uneori auto-distructiv datorita sentimentelor de inferioritate. Individul cu “psihopatologie” este descurajat, nu bolnav, iar sarcina terapeutica este de a incuraja persoana a-si dezvolta sentimentul de comuniune sociala, un nou stil de viata prin relationare, analiza si metode active.”

„Sentimentul de inferioritate domina viata psihica si se lasa clar sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire si-n permanentele nazuinte ale oamenilor si umanitaii”; apoi acesta insista asupra importantei sentimentului de comuniune sociala, spunand, si pe buna dreptate, ca sentimentul de inferioritate este rezultat al „marilor carente ale sentimentului de comuniune sociala”.

De asemeni el revine si asupra complexului de superioritate, vazut ca supracompensarea sentimentului de inferioritate pe plan fantasmatic, ideal. Aspiratia catre putere il face pe individ sa se retraga din fata pericolului de indata ce pare amenintat de o infringere sau din cauza deficitului de comuniune sociala, ceea ce se manifesta prin lipsa de curaj. Consecintele acestei supracompensari sunt lipsa sentimentului de comniune sociala, o imagine deformata asupra propriilor capacitati pe linia supraevaluarii acestora.

Sentimentul de comuniune socială este cel responsabil de adaptarea individului la viață, de depășirea dificultăților și obținerea succesului.

Așa-numita „psihologie individuală” concepută de Alfred Adler nu se limitează — cum s-ar putea crede — la studiul individului privit în sine, ci se extinde de fapt la întreaga societate, omul normal fiind definit drept o ființă animată de un sentiment nativ de comuniune socială, pentru ca în cele din urmă să fie privit și ca agent universal care are de îndeplinit un rol în Cosmos.

Tendinta patologica a unora, de a obtine si a exercita puterea, de a „dicta” celorlalți, are la baza procesul inconștient al înlocuirii „complexului de inferioritate” printr-un „sentiment de superioritate” care, întotdeauna în dramatică opoziție cu sentimentul de comuniune socială, țintește la supremația personală, la subjugarea celorlalți, la transformarea lor în simple instrumente de satisfacere a voinței de putere. Această tendință intolerabilă rezultă din structurarea eronată a „stilului de viață” al individului încă din primii 4-5 ani de viață, având la origine fie răsfățarea de către părinți a copilului, fie dimpotrivă, detestarea acestuia, marginalizarea lui în constelația familială.

 Potrivit concepției lui Adler, mama este aceea căreia îi revine misiunea modelării copilului în așa fel încât acesta să nu devină robul unui egoism care mai târziu va căuta să-i înrobească pe toți cei cu care necesarmente vine în contact social. De aceea — precizează el — cea dintâi îndatorire a mamei este de a sădi în conștiința copilului sentimentul comuniunii sociale, culțivându-i ideea fundamentală că trăiește într-o lume în care nu este altceva decât un om între oameni.

Slăbiciunea organismului copilului este aceea care îl constrânge la această legătură. Relația sugarului cu mama sa este determinantă în această privință. Din această relație socială, în care Eul sugarului sesizează pe acel „tu” al mamei, se dezvoltă toate posibilitățile și aptitudinile. Din acest fapt înțelegem că mama are o misiune importantă, anume- aceea de a dirija în așa fel dezvoltarea copilului încât acesta să poată răspunde mai târziu în mod corect exigențelor vieții sociale. Cadrul fiind structurat, copilul va vorbi, va asculta și va privi în raport de cele învățate de la mama sa. In aceasta constă funcția primordială a mamei- iar datoria ei  în această privință trebuie să fie sacră.

Mecanismul acesta funcționează în permanență și în cele din urmă devine un automatism psihic care generează forma de viață a copilului. Dacă reflectăm la modul în care are loc dezvoltarea limbajului, funcție socială atât de importantă, putem înțelege unde își pune societatea la lucru forțele. „Trebuie să vorbesc așa cum presupun că fiecare ar trebui să vorbească, așa încât toți să-l înțeleagă”.

Constatăm adesea că acolo unde mama a eșuat în realizarea primei sale funcții, ea nu a reușit să-și realizeze nici a doua funcție: extinderea sentimentului de comuniune al copilului față de alții, pregătirea copilului în așa fel încât să-și întâmpine cum se cuvine semenii. In asemenea cazuri vom constata un interes deficitar pentru ceilalți. Adler subliniază faptul că datorăm contactului matern cea mai mare parte a sentimentului uman de comuniune socială. Dacă relația copilului cu mama sa este pozitivă, se acumulează în timp un sentiment de comuniune socială, care întărit prin educație va conduce la depășirea dificultăților vieții. Dacă relația copilului cu mama sa este negativă (în cazul răsfățului de exemplu) aceasta va conduce la instalarea complexului Oedip. Dacă la Freud complexul Oedip este fundamental, definitoriu pentru perioada 3-5 ani, la Adler el este derivat.

Defectele copiilor care țin de domeniul psihologiei medicale se regăsesc aproape exclusiv la copii răsfățați și dependenți: enurezisul, dificultăți de hrănire, constipația, bâlbâiala, masturbarea. La acești copii – consideră Adler- se poate observa o continuare fascinantă în spatele frontului vieții, o distanțare față de atitudinea de colaborare. Acolo unde mama revarsă o afecțiune cu totul exagerată și face pentru copil ceea ce poate face singur- copilul va fi înclinat să se dezvolte în mod parazitar și să aștepte totul de la ceilalți.

 Războiul, ura de rasă, nevroza, sinuciderea, crima, beția își au originea -susține Adler – într-un deficit al sentimentului de comuniune socială.

Adler nu ia în considerare doar natura psihologică a relațiilor interumane fără a ține cont de contextul social-istoric, de determinările economice, culturale, politice ale acestor fenomene sociale.

Psihologia individuală susține că nevroticul nu și-a dezvoltat suficient sentimentul contactului cu ceilalți în copilărie – ca factor integrator decisiv în rezolvarea tuturor problemelor vieții. Freud sustine ca nevroza este determinata de frustrarile sexuale-lucru contestat de catre adlerieni.

Încă din copilărie nevroticul și-a conturat legea sa de mișcare constând din retragerea din fața problemelor, teama de înfrângere, nerăbdarea, emotivitatea, deviza totul sau nimic- care sunt contrarii sentimentului de comuniune socială.

Adler consideră că toate funcțiile noastre corporale și sufletești se dezvoltă normal și sănătos în măsura în care poartă în ele sentimentul de comuniune socială și sunt apte pentru colaborare.

Eșecul în viață – consideră Adler – scoate la iveală un deficit al sentimentului de comuniune socială. Prin urmare, sensul vieții constă în dezvoltarea sentimentului de comuniune socială în sistemul relațional om-cosmos, în care al doilea element posedă o putere modelatoare.

Conceptul de comuniune sociala este sustinut si de catre Abraham Maslow, unul din discipolii lui Adler, in ierarhia nevoilor- cea de-a treia nevoie de la baza piramidei, despre care spune ca este una dintre cele mai importante nevoi sociale -de apartenență la un grup. O data acoperite necesitatile de baza, aceasta este cea mai importanta : 

comuniune socială, comunicare, implicare în rezolvarea problemelor sociale, participare la viața comunității al cărei membru ești, participarea la evenimentele sociale, nevoia de iubire și afecțiune în cuplu și din partea celor apropiați

Nimeni nu poate sa  se realizeze ca persoana, fara a fi dorit si acceptat de catre celelalte fiinte omenesti. Aici sunt  incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenta la grup, sau de implicare intr-o relatie intima non-sexuala. Lipsa iubirii si apartenentei pot da ocazia la grave dezechilibre mentale;

 Analizând „Funcția consilierului” în viziunea lui Adler, putem observa unele aspecte tipice psihoanalizei: 

rolul primei copilării, interpretarea temeinică a viselor, importanța celei mai vechi amintiri. 

Adler deplasează accentul de pe Sine pe Eu, conturând ceea ce el numește psihologia individuală, a Eului; 

Adler consideră Complexul de inferioritate fundamental, din acesta derivând toate celelalte complexe.

Din punctul de vedere al procesului de consiliere educațională, complexul de inferioritate ca și depășirea acestuia poate avea rol generic în construcția ființei umane.

Asadar, deficitul de comuniune socială este factorul răspunzător de orice tulburare psihică.

Procesul de consiliere nu este altceva decât o activitate sistematică de creștere a comuniunii sociale prin ajutorul specializat al consilierului față de persoana în nevoie.

Adler prin sublinierea filonului evoluționist al psihologiei individuale, leagă mai mult copilăria de prezent și viitor, elaborând conceptele de lege de mișcare, sensul vieții, stil de viață.

Tehnica psihoterapeutică adleriană are un  puternic caracter educativ, pedagogic si de întărire a sentimentului de comuniune socială.

Consilierea este din punctul din vedere al duratei un proces de durata scurta (3- 6 luni), asemănându-se cu psihoterapiile scurte, aceasta și datorită faptului că nu antrenează inconștientul clientului în prelucrarea materialului, ci nivelul său conștient.

Desigur, în ceea ce privește dimensiunea  psihoterapiei- orientarii si dezvoltarii personale, aceasta se poate prelungi pe parcursul unui an  sau chiar al mai multor ani.

Sentimentul de comuniune socială este la Adler un imperativ valabil în special pentru aleșii unui popor, ai unei națiuni, ai unui grup oarecare: „Dacă nu mă gândesc decât la mine — scrie el —voi fi cu totul inapt de a rezolva problemele lumii”.    

Psiholog Alice Iliescu


1 Comment .
Tags: armonie, casatorie, complex, comuniune, cooperare, echilibru, evolutie, implinire, interes, interioara, iubire, matoda, profesionist, psiholog, psihoterapie, sanatate, scop, sens, sentiment inferioritate, sentiment superioritate, sociala, succes .
Next Page »

Contact

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Calea Floreasca nr. 118, Sect.2

Telefon: 0735539328

Email: contact@psihoinsight.ro

Key Concepts and Insights

https://www.youtube.com/watch?v=0ag56H7mmak

FB Like

Calendar

May 2025
M T W T F S S
« Mar    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

“Mai important decât ceea ce ai, este ce faci cu ceea ce ai” Alfred Adler

The Power of Meditation

https://www.youtube.com/watch?v=mvX0yNXGUq0

Articole recente

  • Perfecționismul și Wabi-Sabi
  • Cei 7 Critici Interiori

Categorii

  • Articole
  • Confidentialitate
  • Biblioteca Online
  • Teste Psihologice

Meniu

  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

CyberChimps WordPress Themes

© PSIHOINSIGHT