Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii.
In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:
„Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…”
La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:
„Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”
In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:
„Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”
La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.
Asadar, tot ceea ce vezi … vorbeste despre tine, mai ales cand vorbesti despre altii!
Da, chiar așa! Tot ceea ce vezi încearcă să-ți arate cine ești cu adevărat, ca o oglindă. Această teorie nu e ușor de acceptat. Deși nu e complicată, e dificil de pus în practică fiindcă orgoliul nostru se simte profund lezat, mai ales dacă ceea ce observăm ne deranjează. Și chiar atunci când admirăm pe cineva, uneori e greu să acceptăm că nu suntem o persoană atât de deosebită, că suntem într-adevăr imaginea celui pe care-l privim.
Ce vezi în jurul tău? Cum îi vezi pe oamenii alături de care trăiești? Cum îi vezi pe cei cu care lucrezi? Cum îi vezi pe oameni în general, pe stradă sau la cumpărături?
Tot ceea ce vezi in ceilalti te reflectă pe tine. Dacă ai folosi această teorie a oglinzii măcar câteva momente în fiecare zi, în viața ta s-ar produce o schimbare importantă. Să presupunem că, pentru a fi ajutat să te cunoști, să evoluezi și să te vezi cu adevărat, ai fost înconjurat cu oglinzi. Oriunde mergi, orice faci, te poți observa continuu într-o oglindă. In loc să vezi persoane agresive, oameni care te deranjează sau ființe extraordinare, înlocuiește-le cu o oglindă și viața ta va lua un curs complet nou.
Când te privești în oglinda, e destul de clar că persoana la care te uiți ești tu. Indiferent dacă ai o față încruntată sau radioasă, veselă sau tristă, știi foarte bine că este vorba despre tine. Dacă nu-ți place imaginea pe care o vezi, nu te superi pe oglindă, nu-i așa? Exact același lucru se întâmplă în viața ta: toate persoanele pe care le întâlnești reflectă un aspect al propriei tale ființe. Felul în care te vezi pe tine este ceea ce proiectezi asupra celorlalți. Spiritul tău conștient și subconștient se hrănește cu ceea ce percep simțurile tale. Tot ce citești, tot ce captezi cu ochii constituie o hrană pentru suflet. Tu decizi dacă această hrană îl îmbogățește sau îl îmbolnăvește!
Iar Sfantul Ioan Gura de Aur, scriitorul Sfintei Liturghii, zice:
“A nu se cunoaste omul pe sine este culmea nebuniei si a patimilor“.
apaude Bruno Ferrero ♥ ♠