Alice Iliescu
  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

Tag Archives: casatorie

Comuniunea Sociala si Echilibrul Interior

Posted on 24 February 2017 by Alice Posted in Articole .

♥”Toate eforturile mele sunt devotate cresterii sentimentului de comuniune sociala a pacientului”♥

Alfred Adler

Adler intelege individul numai in contextul social, spune ca de aici ne vine echilibrul- cu cat ne izolam de grup, cu atat suntem mai inadaptati.

Comuniunea sociala reprezinta nevoia interioara a fiecaruia dintre noi de a crea legaturi cu ceilalti, de a avea o identitate, de a fi recunoscuti de ceilalti si de a ne recunoaste in ceilalti.

Individul se miscã spre realizarea scopului sãu unic, personal, ghidându-se cu un set de convingeri create de el din primii ani de viatã, subiective, cu care rezolvã sarcinile vietii în stil propriu, stil cu atât mai sãnãtos cu cât este mai util siesi si celorlalti.

În cartea Sensul vieții, Adler spune: “Toate funcțiile noastre corporale și sufletești sunt dezvoltate corect, normal, sănătos în măsura în care poartă în ele suficient sentiment de comuniune socială și sunt apte pentru colaborare”;  mai departe, ne arată, între altele, faptul că deficiența ființei umane în a-și manifesta sentimentul de comuniune socială duce la eșec în viață. Trăsăturile de caracter ale individului exprimă gradul de sentiment de comuniune socială, iar psihologia individuală îl poate ajuta pe om să vadă dacă este pe calea cea bună.

El sustine ca stilul de viata al cuiva este uneori auto-distructiv datorita sentimentelor de inferioritate. Individul cu “psihopatologie” este descurajat, nu bolnav, iar sarcina terapeutica este de a incuraja persoana a-si dezvolta sentimentul de comuniune sociala, un nou stil de viata prin relationare, analiza si metode active.”

„Sentimentul de inferioritate domina viata psihica si se lasa clar sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire si-n permanentele nazuinte ale oamenilor si umanitaii”; apoi acesta insista asupra importantei sentimentului de comuniune sociala, spunand, si pe buna dreptate, ca sentimentul de inferioritate este rezultat al „marilor carente ale sentimentului de comuniune sociala”.

De asemeni el revine si asupra complexului de superioritate, vazut ca supracompensarea sentimentului de inferioritate pe plan fantasmatic, ideal. Aspiratia catre putere il face pe individ sa se retraga din fata pericolului de indata ce pare amenintat de o infringere sau din cauza deficitului de comuniune sociala, ceea ce se manifesta prin lipsa de curaj. Consecintele acestei supracompensari sunt lipsa sentimentului de comniune sociala, o imagine deformata asupra propriilor capacitati pe linia supraevaluarii acestora.

Sentimentul de comuniune socială este cel responsabil de adaptarea individului la viață, de depășirea dificultăților și obținerea succesului.

Așa-numita „psihologie individuală” concepută de Alfred Adler nu se limitează — cum s-ar putea crede — la studiul individului privit în sine, ci se extinde de fapt la întreaga societate, omul normal fiind definit drept o ființă animată de un sentiment nativ de comuniune socială, pentru ca în cele din urmă să fie privit și ca agent universal care are de îndeplinit un rol în Cosmos.

Tendinta patologica a unora, de a obtine si a exercita puterea, de a „dicta” celorlalți, are la baza procesul inconștient al înlocuirii „complexului de inferioritate” printr-un „sentiment de superioritate” care, întotdeauna în dramatică opoziție cu sentimentul de comuniune socială, țintește la supremația personală, la subjugarea celorlalți, la transformarea lor în simple instrumente de satisfacere a voinței de putere. Această tendință intolerabilă rezultă din structurarea eronată a „stilului de viață” al individului încă din primii 4-5 ani de viață, având la origine fie răsfățarea de către părinți a copilului, fie dimpotrivă, detestarea acestuia, marginalizarea lui în constelația familială.

 Potrivit concepției lui Adler, mama este aceea căreia îi revine misiunea modelării copilului în așa fel încât acesta să nu devină robul unui egoism care mai târziu va căuta să-i înrobească pe toți cei cu care necesarmente vine în contact social. De aceea — precizează el — cea dintâi îndatorire a mamei este de a sădi în conștiința copilului sentimentul comuniunii sociale, culțivându-i ideea fundamentală că trăiește într-o lume în care nu este altceva decât un om între oameni.

Slăbiciunea organismului copilului este aceea care îl constrânge la această legătură. Relația sugarului cu mama sa este determinantă în această privință. Din această relație socială, în care Eul sugarului sesizează pe acel „tu” al mamei, se dezvoltă toate posibilitățile și aptitudinile. Din acest fapt înțelegem că mama are o misiune importantă, anume- aceea de a dirija în așa fel dezvoltarea copilului încât acesta să poată răspunde mai târziu în mod corect exigențelor vieții sociale. Cadrul fiind structurat, copilul va vorbi, va asculta și va privi în raport de cele învățate de la mama sa. In aceasta constă funcția primordială a mamei- iar datoria ei  în această privință trebuie să fie sacră.

Mecanismul acesta funcționează în permanență și în cele din urmă devine un automatism psihic care generează forma de viață a copilului. Dacă reflectăm la modul în care are loc dezvoltarea limbajului, funcție socială atât de importantă, putem înțelege unde își pune societatea la lucru forțele. „Trebuie să vorbesc așa cum presupun că fiecare ar trebui să vorbească, așa încât toți să-l înțeleagă”.

Constatăm adesea că acolo unde mama a eșuat în realizarea primei sale funcții, ea nu a reușit să-și realizeze nici a doua funcție: extinderea sentimentului de comuniune al copilului față de alții, pregătirea copilului în așa fel încât să-și întâmpine cum se cuvine semenii. In asemenea cazuri vom constata un interes deficitar pentru ceilalți. Adler subliniază faptul că datorăm contactului matern cea mai mare parte a sentimentului uman de comuniune socială. Dacă relația copilului cu mama sa este pozitivă, se acumulează în timp un sentiment de comuniune socială, care întărit prin educație va conduce la depășirea dificultăților vieții. Dacă relația copilului cu mama sa este negativă (în cazul răsfățului de exemplu) aceasta va conduce la instalarea complexului Oedip. Dacă la Freud complexul Oedip este fundamental, definitoriu pentru perioada 3-5 ani, la Adler el este derivat.

Defectele copiilor care țin de domeniul psihologiei medicale se regăsesc aproape exclusiv la copii răsfățați și dependenți: enurezisul, dificultăți de hrănire, constipația, bâlbâiala, masturbarea. La acești copii – consideră Adler- se poate observa o continuare fascinantă în spatele frontului vieții, o distanțare față de atitudinea de colaborare. Acolo unde mama revarsă o afecțiune cu totul exagerată și face pentru copil ceea ce poate face singur- copilul va fi înclinat să se dezvolte în mod parazitar și să aștepte totul de la ceilalți.

 Războiul, ura de rasă, nevroza, sinuciderea, crima, beția își au originea -susține Adler – într-un deficit al sentimentului de comuniune socială.

Adler nu ia în considerare doar natura psihologică a relațiilor interumane fără a ține cont de contextul social-istoric, de determinările economice, culturale, politice ale acestor fenomene sociale.

Psihologia individuală susține că nevroticul nu și-a dezvoltat suficient sentimentul contactului cu ceilalți în copilărie – ca factor integrator decisiv în rezolvarea tuturor problemelor vieții. Freud sustine ca nevroza este determinata de frustrarile sexuale-lucru contestat de catre adlerieni.

Încă din copilărie nevroticul și-a conturat legea sa de mișcare constând din retragerea din fața problemelor, teama de înfrângere, nerăbdarea, emotivitatea, deviza totul sau nimic- care sunt contrarii sentimentului de comuniune socială.

Adler consideră că toate funcțiile noastre corporale și sufletești se dezvoltă normal și sănătos în măsura în care poartă în ele sentimentul de comuniune socială și sunt apte pentru colaborare.

Eșecul în viață – consideră Adler – scoate la iveală un deficit al sentimentului de comuniune socială. Prin urmare, sensul vieții constă în dezvoltarea sentimentului de comuniune socială în sistemul relațional om-cosmos, în care al doilea element posedă o putere modelatoare.

Conceptul de comuniune sociala este sustinut si de catre Abraham Maslow, unul din discipolii lui Adler, in ierarhia nevoilor- cea de-a treia nevoie de la baza piramidei, despre care spune ca este una dintre cele mai importante nevoi sociale -de apartenență la un grup. O data acoperite necesitatile de baza, aceasta este cea mai importanta : 

comuniune socială, comunicare, implicare în rezolvarea problemelor sociale, participare la viața comunității al cărei membru ești, participarea la evenimentele sociale, nevoia de iubire și afecțiune în cuplu și din partea celor apropiați

Nimeni nu poate sa  se realizeze ca persoana, fara a fi dorit si acceptat de catre celelalte fiinte omenesti. Aici sunt  incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenta la grup, sau de implicare intr-o relatie intima non-sexuala. Lipsa iubirii si apartenentei pot da ocazia la grave dezechilibre mentale;

 Analizând „Funcția consilierului” în viziunea lui Adler, putem observa unele aspecte tipice psihoanalizei: 

rolul primei copilării, interpretarea temeinică a viselor, importanța celei mai vechi amintiri. 

Adler deplasează accentul de pe Sine pe Eu, conturând ceea ce el numește psihologia individuală, a Eului; 

Adler consideră Complexul de inferioritate fundamental, din acesta derivând toate celelalte complexe.

Din punctul de vedere al procesului de consiliere educațională, complexul de inferioritate ca și depășirea acestuia poate avea rol generic în construcția ființei umane.

Asadar, deficitul de comuniune socială este factorul răspunzător de orice tulburare psihică.

Procesul de consiliere nu este altceva decât o activitate sistematică de creștere a comuniunii sociale prin ajutorul specializat al consilierului față de persoana în nevoie.

Adler prin sublinierea filonului evoluționist al psihologiei individuale, leagă mai mult copilăria de prezent și viitor, elaborând conceptele de lege de mișcare, sensul vieții, stil de viață.

Tehnica psihoterapeutică adleriană are un  puternic caracter educativ, pedagogic si de întărire a sentimentului de comuniune socială.

Consilierea este din punctul din vedere al duratei un proces de durata scurta (3- 6 luni), asemănându-se cu psihoterapiile scurte, aceasta și datorită faptului că nu antrenează inconștientul clientului în prelucrarea materialului, ci nivelul său conștient.

Desigur, în ceea ce privește dimensiunea  psihoterapiei- orientarii si dezvoltarii personale, aceasta se poate prelungi pe parcursul unui an  sau chiar al mai multor ani.

Sentimentul de comuniune socială este la Adler un imperativ valabil în special pentru aleșii unui popor, ai unei națiuni, ai unui grup oarecare: „Dacă nu mă gândesc decât la mine — scrie el —voi fi cu totul inapt de a rezolva problemele lumii”.    

Psiholog Alice Iliescu


Leave a comment .
Tags: armonie, casatorie, complex, comuniune, cooperare, echilibru, evolutie, implinire, interes, interioara, iubire, matoda, profesionist, psiholog, psihoterapie, sanatate, scop, sens, sentiment inferioritate, sentiment superioritate, sociala, succes .

HOW TO SURVIVE VALENTINE’S DAY WHEN YOU ARE ALONE ♡

Posted on 11 January 2015 by Alice Posted in Articole .

     ♡ With Valentine’s Day just a couple of days away, many are frantically trying to figure out how they can express their love for their significant other, while others are trying to find a way to avoid the hearts- and love-filled holiday altogether. Valentine’s Day on every level is about love, and so often when we are single on such a holiday, we begin to feel depressed, as though there must be something wrong with us or we would have someone to share the day with. While feeling depressed and lonely is an understandable way to react, there are ways to combat those feelings and embrace the single life, even on a romantic night such as Valentine’s Day.                                                                                                           

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

  • Suggestion No. 1: Don’t try to avoid the holiday. As someone who has been single more Valentine’s Days than not, I can tell you the desire to not see ads for flowers, not see giant, red plastic hearts hung from store ceilings, or not see bowls of cheap, chalk-like candy hearts that say “Be Mine” everywhere won’t keep you from seeing them. Just as every year I get tired of Christmas music two days after Thanksgiving (if not sooner), I have learned to embrace it. Just because I don’t want to hear it doesn’t mean that every time I walk in a store, turn on the TV, or even listen to the radio I am not going to hear at least part of a song. Instead of loathing those hearts (or Christmas songs), embrace them. When I hear Christmas songs, what I do is think of the spirit of the song. This does not mean I love every song, but I listen with the heart of a child or from the point of view of the person who composed the song and what led to writing it. The same can be true of Valentine’s Day. I loved taking show boxes to school as a child, making places for all the cards, then picking the perfect card for each person in my class. Don’t view the symbols of Valentine’s Day as reminders you are alone, but as reminders of childhood.
  • Suggestion No. 2: Valentine’s Day may have a romantic origin based on the love between two people, but make a date with you. Get a bottle of wine and take a bubble bath, or make yourself dinner and watch your favorite movie. Some of the best dates can be those in which your date is you. Take yourself out for a night on the town and do all the things you enjoy. Remember, in or out of a relationship, we must love ourselves and be comfortable being alone. If a relationship ends, it is ourselves that we are left with, and even when we are with someone, there are times that it is just us. For that reason, we have to learn to enjoy our own company. After all, we like all the same things and enjoy all the same places; what is there to not like?
  • Suggestion No. 3: So often, we look at the holidays—not just Valentine’s Day—as days not only to celebrate, but of expectations. I am a romantic, and have been since I was 7 years old and wrote my first love poem (yes, it rhymed). That said, I am not the biggest fan of Valentine’s Day for one simple reason: It is a day where the whole world wants to know “what did you get for/from your partner?” If it isn’t something big, or what others perceive as romantic, you will get that look and head shake, judging you. I don’t think all the romance of a year should be placed on one day. I have always preferred to be surprised with a gift for no reason at all. I also much prefer giving someone flowers or making dinner for no reason other than I wanted to, or knowing my partner had a hard day. Being single on holidays may be hard and can be lonely if you let it be, but there are advantages. For instance: “I don’t have to buy diamond earrings; I can get myself something instead.” I am in no way saying relationships are bad or that romance is. I am simply saying embrace the single life, if that is the life you lead. If you are single, don’t think about what you are missing; think instead of what you are not obligated to do.
  • Suggestion No. 4: While Valentine’s Day is often seen as related to romantic love, make it about not just self-love, but platonic love. This is easy to do. Man or woman, gay or straight, old or young, we all have single friends, and chances are when Valentine’s Day rolls around a number of them feel the same desire to avoid the holiday like the plague. This being the case, why not spend that day or evening together? While yes, misery loves company, that is not what this is about. The idea is not to sit around and dwell on the loneliness or lament a lack of a relationship, but to embrace being single. Instead of giving or getting flowers or candy, give each other some “white elephant”-type gift, some goofy thing that no one needs but makes you think of each other. Go out and paint the town, or (if you are like me) hang with a buddy at your favorite dive bar. Make the day not about the lack of a love you can’t imagine being without, but the presence of a friend whose friendship you can’t imagine being without.

Single or coupled up, the fact is no one day should control your happiness or your romance. You will be the same you, have the same value, the same appreciation for things on February 15 as you did on February 13, so why should February 14 be different? Give yourself the break you deserve and judge yourself not on the one day of the year the calendar says “today is for lovers”—instead, remember that every day you need to love yourself.

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice


 

 

 

 

 

 

Inspired by GoodTherapy.org

 

 

Leave a comment .
Tags: alice, bucurie, casatorie, cuplu, depresie, despartire, divort, dragoste, ideal, iliescu, implinire, iubirii, lipsa, pereche, psiholog, psihoterapeut, sanatate, singur, singura, singuratate, speranta, suflet, ziuaindragostitilor .

Iubirea, Intoarcerea in Paradis ♥

Posted on 3 January 2015 by Alice Posted in Articole .

♥ Povestea omului care nu credea in iubire

Povestea spune ca a fost odata un om care “nu credea in iubire. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.
Oriunde se duce eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.
Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica.
El le spunea oamenilor ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti dependenta.(…)
Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios.
De aceea, s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. “Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!” Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit pe cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loilalitate, respect si credinta si am intemeiat o familie.
Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu il mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.(…)
Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus: “Ai dreptate, iubirea nu exista. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?”
Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.
Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata:
<<Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatie atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia ca ea sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele.>>
De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a si luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap exact aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ce credeam noi ca este.
Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in niciun fel.
Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui.
Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea.
Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci, steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.
Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista.
Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala.
Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.”

Va las pe fiecare sa desprindeti invataturile din aceasta povestioara. Si speram ca atunci cand o stea
va cobori pentru a fi primita in palmele noastre,
sa gasim puterea de a interioriza acea clipa,
fara a arunca asupra celorlalti
responsabilitatea emotiilor noastre.
Sau daca vreodata o stea ne va fi daruita,
sa gasim din nou puterea,
de aceasta data de a primi binecuvantarea care ni se ofera.

Cu adevarat, a iubi este o arta…

apaude Don Miguel Ruiz

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Leave a comment .
Tags: alice, asteptari, atasament, casatorie, casatorit, control, credinta, cuplu, detasare, dragoste, extaz, fericire, iliescu, implinire, inger, iubire, mariaj, noroc, paradis, pereche, psiholog, psihoterapeut, regasit, reintoarcere, soarta, sot, sotie, stiinta, suflet .

Contact

Psiholog, Psihoterapeut Iliescu Alice

Calea Floreasca nr. 118, Sect.2

Telefon: 0735539329

Email: contact@psihoinsight.ro

Alfred Adler- Individual Psychology

Key Concepts and Insights

https://www.youtube.com/watch?v=0ag56H7mmak

FB Like

Calendar

February 2019
M T W T F S S
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728  

November Insight

Etica= Abiliatatea de a ne trai viata, fara a atenta la binele celor din jur

Articole recente

  • ESENȚIAL PENTRU A FI FERICIT!
  • Comunicarea- o punte de legatura

Categorii

  • Articole
  • Confidentialitate
  • Biblioteca Online
  • Teste Psihologice

Meniu

  • Home
  • Despre Mine
  • Servicii
    • Evaluare și Diagnostic Clinic
    • Psihoterapie si Consiliere
    • Dezvoltare Personala
  • Articole
  • Feedback
  • Contact

CyberChimps WordPress Themes

© PSIHOINSIGHT