Dragostea ca un razboi

Posted by: Alice Iliescu  /  Category: Articole

Milioane de oameni sufera din iubire, milioane sunt loviti de flagelul dragostei, dezamagirii si dezgustului de partenerii lor, milioane sunt nefericiti in casnicii fara bucurii, sau singuri si neiubiti intr-o singuratate adanca. Aceasta situatie nu poate fi explicata simplu prin lipsa de adaptare a unor indivizi. De cate ori o problema priveste o mare parte a populatiei, trebuie sa cautam cauze mai profunde, fie in structura societatii, fie in alte circumstante nefericite  care ne afecteaza pe toti in diverse grade. Astfel, barbat sau femeie, acesta actioneaza ca reprezentatnt al sexului sau. Problemele maritale ale domnului X si frictiunile intre J si prietenul ei devin, prin identificare cu problemele miilor de barbati si femei, un semn caracteristic al unui conflict general intre sexe. Chiar si cei care neaga existenta unui astfel de razboi intre sexe nu pot evita sa fie ei insisi implicati. Altii care sunt constienti de acesta, rareori recunosc motivul real pentru aceasta lupta. Se naste el cumva din diferentele biologice sau psihologice dintre barbati si femei? Sau este cauzat de tensiuni generale din viata noastra sociala actuala? Pare ca exista un antagonism “natural” intre barbat si femeie, ceea ce a cauzat frictiune si razboi oriunde au existat barbati si femei. “Boala dragostei”, gelozia si adulterul sunt la fel de vechi precum rasa umana. Insa frecventa lor si implicatiile lor variaza. Avem un motiv intemeiat sa credem ca generatiile anterioare de barbati si femei- sa zicem acum o suta sau doua sute de ani- erau mai satisfacuti si mai apropiati decat ii gasim astazi. Insatisfactia sexuala si nepotrivirea stilurilor de viata din relatiile de cuplu actuale sunt mai frecvente decat oricand, cu diferente semnificative observate in diverse tari si natiuni. In mod superficial, ar putea parea ca factorii geografici sau rasiali sunt cei care determina aceste diferente. 

 Termenul de lupta se foloseste in orice limba pentru a descrie relatiile de iubire. El reflecta acest etern razboi. O persoana atractiva este “periculoasa”. Primele flirturi sunt comparate cu o strategie. O femeie este o cetate care urmeaza sa fie asediata si in final cucerita de un barbat, in timp ce ea trebuie sa incerce sa “reziste”. Sub asalt ea poate “slabi”; iar acceptarea completa a “inamicului” se numeste “ruina”. Chiar daca acesti termeni se folosesc in gluma, ei arata spiritul razboinic ce guverneaza jocul iubirii. Aceasta lupta pentru posesia celuilalt caracterizeaza uniunea dintre cel puternic- sau agresorul- si cel slab care trebuie cucerit.Unii si-ar imagina ca atunci cand presiunea unei persoane fata de cineva de celalalt sex inceteaza, tensiunea dintre ei s-ar reduce proportional. Pe vremea cand femeile trebuiau sa  asculte, nu aveau de ales si de aceea isi acceptau statutul, mai mult sau mai putin, pentru ca asa stateau lucrurile. De exemplu, in secolele trecute se intampla frecvent ca in unele sate mici din Germania, un sot tinut sub papuc sa primeasca un ultimatum de la vecinii sai pentru faptul ca , daca nu dorea sau nu era capabil sa-si supuna sotia, trebuie sa paraseasca satul impreuna cu familia sa. Daca o femeie isi domina sotul, superioritatea tuturor celorlalti barbati era pusa in pericol prin exemplul ei. S-a presupus intotdeauna ca barbatul trebuie sa domine. Acesta era dreptul sau si datoria sa. De ce? Pentru ca el purta pantalonii. In prezent, aceasta regula puternica si obligatorie prin care barbatul trebuie sa domine iar femeia sa asculte a devenit repede invechita. In noul sau statut, femeia poate sa se rezolve sa se razvrateasca impotriva opresiunii (si poate purta foarte bine pantalonii- RC). Ea lupta impotriva unui destin care o condamna la supunere. Ea cere drepturi, si este dornica si poate sa lupte pentru ele. Prin urmare, relatia dintre sexe a devenit mai tensionata decat oricand, razboiul dintre sexe a devenit la un stadiu de violenta care ameninta sa distruga orice urma de cooperare si intelegere dintre ele.

Oamenii se folosesc de teamă pentru a îmblânzi alți oameni, iar teama noastră crește odată cu fiecare experiență a injustiției. Simțul nedreptății este cuțitul care taie și rănește corpul nostru emoțional. Otrava emoțională este creată de reacția noastră la ceea ce considerăm a fi o nedreptate. Unele răni se vor vindeca, altele vor rămâne infectate și vor acumula din ce în ce mai multă otravă. Atunci când nivelul otrăvii crește prea mult, simțim nevoia să ne eliberăm de ea, trimitând-o altei persoane. Cum? Prin captarea atenției respectivei persoane.

Să luăm exemplul unui cuplu obisnuit. Dintr-un motiv sau altul, soția este supărată. Ea a acumulat foarte multă otravă emoțională din cauza unei nedreptăți comise de soțul ei. Soțul nu este acasă, dar ea își amintește de nedreptatea comisă, iar furia crește în interiorul ei. De îndată ce soțul se întoarce, primul lucru pe care îl caută este să-i capteze atenția, căci în acest fel otrava se va descărca asupra lui, iar ea se va simți eliberată. De îndată ce îi spune acestuia cât de nedrept, rău, prost este, toată otrava din interiorul ei este transferată asupra lui.

Ea va continua să vorbească astfel până când, în cele din urmă, soțul ei se va enerva și va reactiona. Atunci ea se va simți deja mai bine. Dar bărbatul simte acum cum toată otrava curge prin el și simte nevoia să se răzbune. El dorește acum să-i capteze atenția și să se elibereze de otravă, cu diferența că de data aceasta nu este vorba doar de otrava ei ci și de a lui proprie. Dacă examinăm cu atenție acest tablou, constatam că cei doi își ating reciproc rănile și joaca un adevărat ping-pong cu otrava emoțională. Otrava continuă să crească în acest fel, pâna când într-o zi unul dintre ei va exploda. Acesta este modul în care majoritatea oamenilor comunică între ei.

Prin captarea atenției, energia trece de la o persoană la alta. Atenția este un instrument extrem de puternic al mintii umane. Toti oamenii din lume se străduiesc să le capteze atenția celor din jur. În acest fel, ei își creează canale de comunicare.

De regulă, noi eliberăm otrava emoțională asupra persoanei pe care o credem cea mai respeonsabilă pentru nedreptatea comisă asupra noastră. Dar dacă aceasta este prea puternică și nu reusim să ne descarcăm asupra ei, suntem dispuși să o descărcăm asupra oricărei alte persoane, numai să scăpăm de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor, care sunt prea lipsiți de aparare în fața noastră și astfel se nasc relatiile abuzive. Oamenii mai puternici abuzează de cei mai slabi, care au mai puțină putere, pentru că simt nevoia să se elibereze de otrava emotională. Așa se explică de ce oamenii vânează atât de mult puterea.

Atunci când ne îmbolnăvim fizic noi nu ne simțim vinovați si nu ne condamnăm singuri. Atunci de ce ar trebui să ne simțim rușinați pentru  că mintea noastră emoțională este bolnavă?
Nimeni nu este vinovat de această adevărată boală; ea nu este bună sau rea, greșită sau corectă. Aceasta este psihologia normală a bolii. Nimeni nu este vinovat pentru abuzurile comise.

Unicul lucru care contează este să conștientizam existența problemei. Numai astfel putem avea sansa de a ne vindeca mintea emoțională și de a opri suferința în care ne complacem.

Fiecare încearcă să capteze atenția celorlalți pentru a se elibera de otrava emotională. E lesne de inteles, nimeni nu are de castigat din aceasta lupta – o lupta care porneste din intreior- o lupta intre logica privata si bunul simt.  Atunci cand castiga bunul simt comun, ajungem intr-un echilibru de forte… de unde toti avem de castigat. 

apaud
Don Miguel Ruiz- Arta de a iubi
Rudolf Dreikurs- Provocarile casatoriei

 

 

Leave a Reply